Reclama site....

-

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Picioare umflate? Te ajutam sa le dezumflam

Picioare umflate? Te ajutam sa le dezumflam 

Print



Picioare umflate? Te ajutam sa le dezumflam

Picioare umflate? Te ajutam sa le dezumflam

Acestea sunt reguli de igiena venoasa care trebuie adoptate in viata zilnica...

In timpul dusului
Dusul va fi facut cu apa calduta si va fi incheiat cu un jet de apa rece intr-un gest ascendent de la glezna spre coapse.

Putina gimnastica
Culcata pe spate ridicati picioarele pe un perete si rotiti gleznele.
Picioare umflate? Te ajutam sa le dezumflam

Masajul
Masati pulpele, apasand cu miscari ascendente, de la laba piciorului spre genunchi. Puteti folosi o crema relaxanta pentru picioare, care va va da, in plus, o senzatie de prospetime.

Atentie la greutate!
Controlul ponderal este primordial. Combaterea greutatii excedentare este preventiva si curativa!

Imbracamintea
Evitati hainele prea stranse care actioneaza ca un garou: optati pentru ciorapi si sosete, lungi sau scurte, care nu comprima piciorul si nu intrerup circulatia.
Picioare umflate? Te ajutam sa le dezumflam

Sportul
Practicati cu regularitate un sport. De 3 ori pe saptamana: pedalati, mergeti pe jos sau inotati 45 min. Inainte, cu curaj!

Incaltamintea
Purtati incaltaminte adaptata conformatiei voastre plantare, cu tocuri de 3-4 cm...

In timpul somnului
Nu ezitati sa dormiti cu picioarele ridicate (suporturi de 5 la 10 cm) sau sa dormiti cu o perna sub picioare.
Picioare umflate? Te ajutam sa le dezumflam

Obisnuinte alimentare
Beti multe lichide, consumati cu moderatie sarea (aceasta favorizeaza retentia de apa) si toate alimentele prea sarate (mezeluri, conserve, mancaruri gatite...).

Varice si spargeri de vase. De unde si pana unde?

Varice si spargeri de vase. De unde si pana unde? 

Print

Varice si spargeri de vase. De unde si pana unde?

Varice si spargeri de vase. De unde si pana unde?

Sangele circula prin vasele de sange; acestea sunt arterele - cele care duc sangele la inima si venele - cele care aduc sangele de la inima. Astfel, sangele aduce si elemente nutritive in organe de unde ia toxinele pentru a le elimina.
Pompa care raspandeste sangele in organism este inima. Deci, pentru a avea vase puternice trebuie sa avem o inima sanatoasa: se recomanda exercitiile de tonifiere evitandu-se in acelasi timp cele care o obosesc.
Sa nu uitam insa talpa piciorului; cu fiecare pas pe care il facem, greutatea corpului este preluata de picior, iar sangele este impins spre cap.
De unde se impune sa purtam incaltaminte sanatoasa (pantofi cu tocuri joase de aproximativ 3 cm, cu talpa flexibila) si sa compensam lipsa exercitiilor prin plimbari zilnice de aproximativ 45 de minute.
Nici muschii nu trebuie neglijati doarece la fiecare contractie musculara venele sunt strivite pentru a impinge sangele
Dar limfa? Desigur, sistemul limfatic are un rol important pentru buna functionare a circulatiei. Limfa dreneaza toxinele si deseurile, hraneste celulele si contribuie la lupta impotriva infectiilor.
Sistemul venos si sistemul limfatic nu pot fi disociate.

Varicele
Varicele sunt niste dilatatii permanente ale unei vene, in special acelea ale membrelor inferioare: coapse si gambe. Sunt de culoare albastruie.

Spargerile de vase
Acestea sunt niste dilatatii permenente ale unui vas superficial (vinisoare). Mult mai subtiri decat varicele, aceste spargeri de vase sunt de acelasi tip ca si cuperoza la nivelul fetei. Cel mai adesea sunt de culoare rosie.

Cauze
Femeile sufera de acest gen de probleme circulatorii mult mai frecvent decat barbatii. 80% dintre varice se datoreaza ereditatii, insa mai exista si alti factori care le pot accentua.
-Dereglarile hormonale: pubertate, menstruatie, sarcina, menopauza.
-Modul de viata: sedentarismul, incaltamintea cu tocuri inalte, caldura, greutatea supraponderala, celulita...
Varicele care apar in cursul unei sarcini dispar dupa nastere la majoritatea femeilor (cu exceptia varicelor dureroase).

Trebuie evitate sursele de caldura:
-baile si dusurile prea calde;
-expunerile prelungite la soare;
-sauna, in special la persoanele cu tendinta de dezvoltare a varicelor.

Inainte de orice tratament, este necesar un examen clinic pentru detectarea varicelor si a spargerilor de vase si pentru a le diferentia pe unele de celelalte.
Un medic de specialitate va face un examen complet. Aproape toate tipurile de varice pot fi tratate si, de regula, sedintele de tratament nu sunt dureroase. Acestea nu reapar, insa exista posibilitatea ca noi leziuni sa apara si, prin urmare, se impune o vizita medicala o data sau de doua ori pe an.

Chirurgia
Chirurgia trateaza prin metoda "stripping" varicele si venele safene (care apar in regiunea picioarelor), interne sau externe. Pot ramane usoare cicatrici la nivelul gleznei, in regiunea inghinala sau a genunchilor.
Pentru aceste operatii este necesara spitalizarea si anestezia generala. Dupa interventia chirurgicala, se recomanda purtarea ciorapilor colanti medicinali pe o perioada de una sau doua luni.
Flebectomia permite inlaturarea venelor cu anestezie locala. Se practica niste incizii foarte mici si cu ajutorul unor crosete se trag venele. Acest tratament nu se practica pe venele safene.
Insa nici o tehnica chirurgicala nu elimina spargerile de vase.
Tehnici:
Microscleroza sau scleroterapia este o tehnica prin care se injecteaza un produs sclerozant in vena sau in vinisoara. Medicul va prepara concentratia produsului in functie de afectiunea tratata. Se evita practicarea acestei tehnici in timpul perioadelor calde (vara, la mare).

Laserul este o tehnica de viitor, insa pana atunci incercati sa evitati:
-Orice sursa de caldura (bai sau dusuri cu apa fierbinte, soarele)
-Activitatile sedentare prelungite (in picioare sau sezand)

Cateodata, se dovedeste a fi necesar un tratament medicamentos cu produse care protejeaza peretii capilarelor sanguine, insa ciorapii colanti sunt indispensabili, ei usurand durerile provocate de varice.

Bandajarea corecta a picioarelor sau a mainelor la varice:
Varice si spargeri de vase. De unde si pana unde?


Varice si spargeri de vase. De unde si pana unde?


Intepaturi, furnicaturi, crampe, glezne umflate, senzatie de greutate: aceste simptome, care se agraveaza o data cu caldura, sunt cele ale unei insuficiente venoase.

Este vorba, cel mai adesea, de femei (factorii hormonali determinanti) a caror profesie impune statul indelung in picioare sau asezat. Intr-adevar, tropaitul, sedentarismul, supraponderabilitatea, purtarea de incaltaminte cu toc jos sau inalt, platfusul, dar si anumite stiluri de viata, precum purtarea de haine prea stramte, expunerea prelungita la soare, alcoolul, alimentele condimentate, favorizeaza dezvoltarea insuficientei venoase.

Toate aceste simptome se accentueaza, in general, la sfarsitul zilei si in perioada calda (vara sau la inceputul iernii, atunci cand se reia alimentarea cu caldura).

Daca nu luam masuri, insuficienta venoasa poate fi responsabila de nenumarate neajunsuri. Intr-o prima etapa, pot aparea varicozitati pe suprafata interioara a coapsei. Mai tarziu, va fi randul varicelor sa-si faca aparitia.

In multe cazuri, simple masuri igienico-dietetice permit intarzierea evolutiei insuficientei venoase. Pentru a o remedia, va propunem urmatoarele:

Geluri pentru picioare obosite
Contin agenti revigoranti de tip mentol, precum si extracte de plante (Ruscus, Hemamilis, Arnica etc.), care alunga instantaneu senzatia de oboseala la nivelul picioarelor. Va sfatuim sa aplicati gelul masand usor de la calcai spre coapse. Cu mainile bine intinse, executati miscari circulare de drenare. Aceste geluri le gasiti in farmacii si magazine specializate.


Ingrijiri in cadrul unui institut
Numeroase centre de frumusete propun ingrijiri speciale pentru picioare. Sunt propuse numeroase tehnici precum presoterapia, shiatsu, hipotermia etc. Toate au acelasi scop: sa va relaxeze picioarele, sa le decongestioneze si sa favorizeze circulatia. Drenajul limfatic ramane, totusi, modalitatea cea mai practicata. Cele practicate manual sunt mai eficiente decat cele efectuate cu ajutorul unui aparat.


Ciorapii medicinali
Este vorba despre colanti care strang picioarele. Sustinute lejer, picioarele se umfla mai putin si sunt, deci, mai putin dureroase. De fapt, colantii exercita la fiecare pas o presiune degresiva (puternica la glezne, mai usoara pe coapse), care ajuta circulatia venoasa proasta. Realizati din materiale noi, sunt la fel de frumosi ca si colantii clasici. Purtarea lor este recomandata, in mod special, atunci cand se lucreaza stand in picioare sau in timpul sarcinii. Se gasesc in farmacii si marile magazine.

De facut: Daca sunteti in vacanta pe malul marii, profitati de acest lucru pentru a merge prin nisip si prin apa pana la glezna: un exercitiu excelent pentru stimularea circulatiei venoase.

Incheiati-va dusul stropindu-va picioarele cu apa rece. Atentie, se porneste de la glezne spre coapse.

Asezati un suport pentru picioare sub biroul dvs.
Practicati mersul pe jos, inotul, ciclismul si gimnastica lejera.

Ridicati-va picioarele, in momente de destindere, cu ajutorul unei perne asezate sub genunchi. Puteti, de asemenea, sa ridicati picioarele patului dvs. cu ajutorul unor suporturi de 5-10 cm.

In loc de lift, preferati scara.
Consumati, de preferinta, alimentele bogate in vitaminele A, C si E: fructe si legume proaspete, uleiuri vegetale. Ele protejeaza si tonifica vasele sanguine.

De evitat
Evitati sa purtati haine prea stramte in talie si pe picioare, pantaloni mulati, sub genunchi etc.

Evitati expunerile prelungite la soare si toate sursele de caldura excesiva: bronzarea in cabine, sauna, baia turceasca, epilarea cu ceara calda, baia calda, expunerea la soare, incalzirea cu radiatie prin pardoseala etc.

Tocurile inalte si cizmele imblanite. Alegeti acele incaltari ale caror tocuri sa fie sub 5 cm.
Tropaitul.
Tutunul, alcoolul, condimentele, cafeaua
Ingrasatul.
Tenisul, voleiul si squash-ul.

Fitoterapie, homeopatie
Fitoterapia este o metoda terapeutica verificata. Printre plantele cele mai eficiente, gasim "sulfina", care tonifica si protejeaza peretii venosi, "castanul salbatic", care poseda proprietati antiinflamatorii si "vita-de-vie rosie", care mareste rezistenta capilarelor (vase de calibru fin). Vi se ofera mai multe posibilitati: gelule, picaturi sau capsule. Exista, de asemenea, comprimate din praf de usturoi, ale caror efecte asupra fluiditatii sangelui sunt astazi bine cunoscute.

Homeopatia poate fi si ea de mare ajutor. Exista trei remedii posibile: "Hamamelis", care este intrebuintat pentru reducerea durerilor si stoparea evolutiei varicozitatilor. "Arnica" este recomandata in caz de sedere prelungita in picioare. In sfarsit, "Paralutele" sunt rezervate femeilor insarcinate care au tendinta sa faca varice. Posologia obisnuita este de trei granule in 5 CH dimineata si seara, timp de doua sau trei saptamani.

Varicele constituie una din cele mai frecvente afectiuni din patologia umana, deopotriva dizgratioasa si cauzatoare de complicatii grave. Cu cat surprindem boala intr-o faza mai putin avansata, cu atat rezultatele operatorii sunt mai bune. Varicele sunt dilatatii ale venelor superficiale, localizate predominant la nivelul membrelor inferioare. Aparitia varicelor depinde de factori genetici (rasiali, familiali) si sociali (obezitatea, profesia).

Simptome
Semnele debutului bolii se observa la nivelul gambelor prin senzatia de neliniste pe care o ai - crampe, amorteli discrete, greutate la nivelul gambei, edeme pasagere. In stadiul de varice constituite se observa coloane venoase serpuitoare, din ce in ce mai dilatate. Varicele apar mai des la femei decat la barbati.
Varicele primare pot persista zeci de ani la nivelul membrelor inferioare, prejudiciul fiind in principal estetic.
Varicele secundare pot regresa spontan dupa indepartarea cauzei care a determinat aparitia lor. Totusi, exista posibilitatea aparitiei insuficientei venoase cronice la persoanele care au varice.

Tratamente
Rezultatele functionale si cele estetice trebuie puse la egalitate, in boala varicoasa.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea de tonice venoase (medicamente flebotonice) care reduc edemul si inflamatia.
Ciorapii elastici - prin actiunea compresiva, care previne instalarea complicatiilor postoperatorii si a recidivelor.
Scleroterapia venulelor (injectii sclerozante in venele reticulare sau asa-numitele vene in cap de meduza, cu aspect estetic foarte dizgratios). Este solutia ideala pentru aceste vene mici, care nu pot fi rezolvate chirurgical. Cand sunt foarte fine si superficiale, aceste venule pot fi facute sa dispara cu ajutorul laserului. Si acest tip de tratament este cu atat mai eficace cu cat este precedat si urmat de o terapie venotonica.
Tratamentul chirurgical se adreseaza majoritatii cazurilor de varice (cu exceptia celor mentionate mai sus) si consta in mai multe metode, dintre care medicul o alege pe cea care se potriveste cel mai bine pacientului.


Ce trebuie sa faceti daca aveti varice ?
- reduceti eventualul exces de greutate printr-o alimentatie rationala;
- practicati o activitate fizica regulata: mers pe jos, inot, ciclism, gimnastica;
- in timpul perioadelor de repaus si noaptea tineti picioarele mai sus decat corpul;
- purtati tocuri de inaltime medie (3 cm);
- faceti dusuri cu apa rece la nivelul gambelor;
- purtati ciorapi medicinali.

Ce nu trebuie sa faceti :
- nu stati toata ziua in picioare, evitati sedentarismul;
- nu faceti plaja prea mult timp, nu va epilati cu ceara fierbinte;
- evitati sauna si baile fierbinti;
-nu purtati imbracaminte prea stramta, ciorapi care se fixeaza cu banda adeziva, pantofi cu tocuri prea inalte sau cizme elastice;
-evitati sporturile brutale: tenis, calarie, volei, baschet.

Varicele apar sub forma unor umflaturi pe gambe. Varicele sunt acele inestetice vene vinetii, umflate, cu aspect de tumoare, care sunt uneori ereditare. Ele se pot trata cu rezultate bune. Deformarea venelor afecteaza in special persoanele de gen feminin, nu ameninta viata dar o amaraste deoarece este insotita de dureri, oboseala, lipsa de vitalitate in picioare, mai ales in timpul serii sau dupa cateva ore de stat in picioare. Oricum, nu trebuie asteptat ca problema sa devina insuportabila. Daca nu se trateaza varicele devin mai problematice marind suferinta pacientului. In loc sa acoperiti cu o fusta mai lunga sau cu ciorapi, este mai bine sa urmati sfatul medicului care va poate alina durerile si poate exclude factori care duc la inrautatirea varicelor. In anumite cazuri rezolvarea chirurgicala se impune.

Pacientii cu varice pot efectua un exercitiu simplu pe parcursul unei zile intregi, ori de cate ori vor. Aceasta gimnastica ce poate fi executata la domiciliu consta in pozitionarea corpului pe spate, ridicarea picioarelor si sprijinirea lor pe un perete. In doar doua minute, sangele o va lua din loc din venele umflate, catre inima. Pentru a imbunatati circulatia la nivelul picioarelor, capatul patului se poate inalta cu cativa centimetri cu ajutorul unei carti de telefon puse sub saltea. Astfel, picioarele vor fi cu cativa centimetri mai sus de nivelul corpului,pozitie ce va favoriza circulatia si va face somnul mai putin dureros. Daca pacientul are probleme respiratorii sau cardiace pe timpul noptii este indicat sa fie consultat medicul inainte de schimbarea inclinarii patului.

Ciorapii elastici de ajustare speciala sau de compresie, adica ciorapii medicinali care se gasesc in farmacii exercita asupra varicelor o presiune dubla fata de dresurile normale, avand un efect favorabil. Acest tip de ciorapi contracareaza tendinta sangelui de a se indrepta sper vasele mici care se afla in imediata apropiere a pielii. Ei reduc si durerea in mod considerabil.

Atunci cand cineva care sufera de varice se odihneste trebuie sa incerce sa-si tina picioarele mai ridicate decat restul corpului, lucru ce ajuta la circulatie si evita oboseala picioarelor. Pentru a spori odihna, va puteti alinta picioarele cu un masaj usor, pastrand insa pozitia. Loviti usor cu buricele degetelor zonele afectate. Nu recurgeti niciodata la un masaj agresiv si viguros pentru ca faceti mai mult rau venelor.

Statul mult timp in picioare sau asezat poate cauza probleme picioarelor deoarece sangele tinde sa se acumuleze la nivelul lor. Din acest motiv, o mica plimbare in timpul zilei previne acumularea periculoasa nedorita. Un studiu recent arata ca adultii sedentari au mai multe sanse sa sufere de varice, comparativ cu cei care au o activitate mai ritmata. Plimbarile scurte ajuta muschii gambelor sa se contracte si revitalizeaza circulatia sangelui la nivelul venelor.

Sportul. Mergeti pe bicicleta, jucati volei sau inotati. Avand in vedere ca exercitiul muscular contracta venele si impinge sangele catre inima, orice tip de exercitiu zilnic ajuta la prevenirea formarii venelor varicoase. Plimbarile, joggingul, schiatul sau patinatul sunt activitati favorabile daca se practica cu intensitate moderata. Orice exercitiu, care nu este practicat excesiv, ajuta la intarirea picioarelor si a venelor datorita contractiilor musculare care favorizeaza golirea venelor capilare superficiale si trimite sangele catre venele mai mari si catre inima.
Venele alcatuiesc un uluitor sistem prin care sangele se intoarce de la tesuturi spre inima, prevazute cu valve care impiedica fluidul vital sa se deplaseze in sens invers. Atunci cand, din diverse cauze, aceste mecanisme unidirectionale devin ineficiente sau cand structura vaselor se fragilizeaza, apar probleme ca inesteticele varice.

Daca ati constatat ca sub pielea dumneavoastra incep sa se zareasca intortocheatele vene varicoase sau daca istoria familiei indica faptul ca sunteti o persoana predispusa la acest gen de afectiuni, cateva simple masuri de precautie va pot ajuta sa tineti lucrurile sub control:

Nu stati pe loc!
Oriunde v-ati afla la serviciu sau acasa, incercati sa nu stati ore intregi pe scaun sau in picioare in acelasi loc, ridicati-va, faceti cateva miscari, mergeti prin camera pentru a pune sangele in circulatie. Conform studiilor, incidenta varicelor este mai crescuta la femeile care stau zilnic opt ore intr-o pozitie statica.

Slabiti!
Cateva kilograme in plus nu va vor aduce neaparat varice, dar vor amplifica presiunea venelor. Acest lucru este valabil in special pentru femeile care sunt predispose ereditar la afectiune.

Nu fumati!
Sau lasati-va daca nu ati facut-o pana acum. Cercetarile au aratat ca venele varicoase sunt mult mai frecvente la fumatori.

Consumati alimente adecvate
Regimul de hranire trebuie sa fie sarac in grasimi si in dulciuri rafinate. Pestele oceanic, legumele si fructele nu trebuie sa lipseasca. Evitati proteinele animale (cu exceptia pestelui), inclusiv produsele din carne procesate(mezelurile), inghetata, prajelile, alcoolul, preparatele tip fast-food.

Faceti sport
In timp ce alergarile pe asfalt pot agrava varicele, mersul in ritm alert, 20-30 minute pe zi, sau practicarea exercitiilor de aerobic, de trei-patru ori pe saptamana, pot ajuta foarte mult la mentinerea unei circulatii venoase normale, incetinind procesul si reducand inflamatia si durerea daca afectiunea deja a a aparut.

Ridicati picioarele
Tineti picioarele mai sus decat trunchiul ori de cate ori aveti posibilitatea: in pat, la televizor. Este o modalitate simpla si eficienta de a combate durerea si senzatia de greutate.

Mici trucuri pentru picioare frumoase si sanatoase

Mici trucuri pentru picioare frumoase si sanatoase 

Print



Mici trucuri pentru picioare frumoase si sanatoase

Mici trucuri pentru picioare frumoase si sanatoase

Multe persoane au probleme cu sistemul circulator. Mai raspandite printre femei sunt picioarele grele sau umflate si varicele. Important e sa stii cum sa previ aparitia lor si sa-ti menti mereu picioarele frumoase si sanatoase. Pentru a avea picioare superbe, nu exista retete minune, insa poti urma cateva sfaturi sau incerca unele exercitii.

Daca stai mult in picioare sau pe scaun, este la fel de rau deoarece sangele stagneaza la nivelul picioarelor. Incearca sa stai cu gambele cat mai ridicate fata de restul corpului.

In timpul iernii poarta ciorapi medicinali cu ajutorul carora poti estompa dilatatia venelor. Nu uita nici de veno-tonicele pe baza de plante, care actioneaza pe termen lung. Este recomandat sa elimini sauna sau epilarile la cald.

Sarea, mancarurile picante sau cofeina trebuie inlaturate. Apa, ceaiurile din plante sau sucurile naturale favorizeaza drenarea limfatica si dau senzatia de picioare usoare, deci trebuie consumate cat mai des.

Sedentarismul si alimentatia necorespunzatoare agraveaza simptomul de picoare grele. De aceea, miscarea fizica este fundamentala pentru a intari musculatura si a imbunatati circulatia sangelui, in plus te ajuta sa consumi mai multe calorii. Practica mai putin sporturile care solicita foarte mult fata anterioara a labei piciorului, cum ar fi tenisul sau scrima si alege inotul sau chiar mersul pe jos. Renunta la lift si urca pe scari. Genuflexiunile sau jogging-ul sunt bune pentru picioarele tale, insa ai grija sa nu sari niciodata peste incalzire.

1. Incalzire
- Joc de glezne aproximativ 3 minute, cu scurta pauza dupa fiecare minut.
- Stand, cu picioarele departate, apleaca-te cu bratele in fata pana atingi solul. Repeta de 30 de ori, dar in 3 serii de cate 10 aplecari.

2. Exercitii
- Alergari pe loc cu calcaiele la sezut. Repeta de 5 ori cate 1 minut.
- Alergari pe loc cu picioarele intinse in spate. Repeta de 5 ori cate 1 minut.
- Genuflexiuni cu un picior in fata si cu genunchiul celalalt atingand solul. Ridica-te si repeta de 10 ori pentru fiecare picior.


Principalii factori care produc imbolnavirea picioarelor tale

Incaltamintea prea stramta, ingusta, numere mai mici, confectionata din materiale ce nu permit libertate piciorului, tocurile inalte - pe care ne incapatanam sa le purtam, sosetele stramte din materiale sintetice, baile prea fierbinti sau mult prea reci si chiar kilogramele in plus sunt principalii factori agravanti care imbolnavesc picioarele.


Sfaturi pentru a scapa de senzatia de picioare grele

* evita sa porti pantofi cu tocuri inalte, sau de forme
si dimensiuni incomode piciorului tau;
* evitati statul prelungit in picioare;
* daca dimpotriva aveti o slujba in care opt ore nu va dezlipiti de scaunul de la birou, incercati pe cat posibil sa faceti regulat exercitii fizice: inot, gimnastica, mers pe jos. O plimbare scurta, dupa terminarea orelor de program face adevarate minuni;
* urcatul scarilor este de asemenea un exercitiu fizic;
* consumati multa apa, cel putin 2 litri zilnic sunt indispensabili, asa ca sfatul nostru este: beti in mod regulat apa pe tot parcursul zilei.
* daca sunteti supraponderal, scapati de excesul de kilograme;
* reduceti consumul de sare, pentru a limita fenomenele de retentie de apa.
* ori de cate ori aveti ocazia, intinsa in pat, sprijiniti-va picioarele astfel incat sa fie la o inaltime superioara fata de restul corpului dumneavoastra;
* la sfarsitul zilei, dupa baie, masati-va picioarele cu o crema hidratanta si relaxati-va

Fese frumoase - exercitii si smecherii

Fese frumoase - exercitii si smecherii 

Print

Fese frumoase - exercitii si smecherii

Fese frumoase - exercitii si smecherii

EXERCITII

Va propunem o serie de exercitii putand fi practicate de toata lumea
Majoritatea femeilor slabesc greu in partea de jos a corpului. Motivul? Sistemul hormonal feminin este conceput pentru a permite viitoarei mame sa-si hraneasca bebelusul. Principalele resurse se formeaza deci in jurul soldurilor si a coapselor. Retentia de apa la acest nivel favorizeaza in plus aparitia celulitei. Este esential sa se efectueze exercitii fizice pentru contracararea acestei manifestari naturale. Miscarile pe care vi le propunem nu necesita folosirea unui echipament deosebit.

Ca o trestie in vant

Pozitia initiala: In picioare, tineti un bat in mana
Miscare:
1. Indoiti usor piciorul de sprijin, cu mana opusa in jurul taliei
2. Ridicati usor piciorul opus, expirand. Pastrati piciorul intins si laba piciorului indoita.
3. Reveniti la pozitia initiala, pastrand bustul drept si pieptul degajat. Faceti miscari usoare fara sa cambrati spatele.
Repetati miscarea de douazeci de ori. Schimbati piciorul.

Robustete

Pozitia initiala: Stati intinsa, cu bratele intinse pe sol, picioarele usor departate.
Miscare:
1. Sprijinindu-va in calcaie, ridicati bazinul
2. Coborati fesele efectuand miscari usoare si contractand muschii fesieri
3. Reveniti la pozitia initiala, expirand. Atentie : capul trebuie sa ramana drept.
Repetati miscarea de treizeci de ori.

Scara

Aceste exercitii trebuiesc practicate insotind miscarea de o contractie involuntara a muschilor fesieri; expirati la efort.
Este bine sa alternati amplitudinea miscarilor si sa le completati prin niste contractii intr-o miscare statica (pastrati pozitia cateva secunde contractand usor si expirand).

Pozitia initiala : Stand in genunchi, pe sol, va sprijiniti pe un brat.
Miscarea :
1. Intindeti bratul stang, genunchiul drept fiind pe sol
2. Intindeti piciorul drept, comprimand muschii abdominali
3. Reluati miscarea mai amplu. Respirati.
Repetati de douazeci de ori, schimband piciorul.

Variatie tonica

Pozitia initiala : Lungita pe sol, strangeti genunchii, pastrand bustul si capul drepte.
Miscarea :
1. Un picior este intins, iar pe celalalt il aduceti la piept. Bratele sunt intinse.
2. Strangeti muschii abdominali si burta, respirand adanc. Nu indoiti spatele.
Repetati miscarea de douazeci de ori. Schimbati piciorul.

SMEKERII

Un regim bogat in proteine

Sunteti tipul ginoid, adica hormonii feminini sunt dominanti, iar celulita se instaleaza usor in partea de jos a corpului dumneavoastra, chiar daca nu aveti si probleme de greutate. Pentru a combate rotunjimile nedorite, incepeti prin adoptarea obisnuintelor alimentare sanatoase:
-Mancati in mod echilibrat: suprimati tot ceea ce nu este indispensabil (grasimi, dulciuri, etc.)
-Mancati la ore fixe
-Beti multe lichide (cel putin doi litri pe zi) pentru a lupta impotriva retentiei de apa
-Mancati fibre (prezente in cereale si fructe) indispensabile pentru a activa drenarea toxinelor
-Evitati regimurile de tip yo-yo care favorizeaza aparitia celulitei

Sporturile castigatoare
O activitate sportiva regulata este o arma sigura pentru intarirea si supletea feselor. Alegeti un sport care pune in miscare partea de jos a corpului:
-Bicicleta: intareste muschii fesieri si contribuie la combaterea celulitei. Una sau doua sedinte pe saptamana constituie un bun antrenament.
-Rolele : nimic mai potrivit pentru a imbina utilul cu placutul. Puneti in miscare toata partea de jos a corpului, intarind muschii fesieri.
-Natatia : este un sport ideal pentru intarirea partii de jos a corpului, aceasta dezvoltand fesierii asa cum va doriti. Folositi labele si alegeti mai degraba stilul crawl decat brass.
-Gimnastica subacvatica : o disciplina perfecta pentru eliminarea grasimii depuse pe burta , fund si solduri. Miscarile efectuate in apa intaresc muschii care lucreaza fiind in acelasi timp masati de apa.


Fese frumoase - exercitii si smecherii



Produse potrivite
Inca nu s-a descoperit nici un produs miracol pentru indepartarea celulitei, insa aproape toate produsele actioneaza asupra mecanizmelor de stocare si pierdere a grasimilor. Altele reduc aparatul de glucoza la nivel celular care se transforma mai apoi in acizi grasi imposibil de indepartat.

Care sunt regulile ?

-Cu ajutorul unei manusi de baie, masati fesele zilnic sub dus
-Efectuati in mod regulat un gomaj: daca stati jos toata ziua, fesele suporta intreaga greutate a corpului ceea ce striveste muschii blocand in acelasi timp si circulatia. Gomajul contribuie in acelasi timp la intarirea epidermei.
-Aplicati o crema anti-celulitica inainte de culcare pentru tonifierea tesuturilor. Efectuati un masaj prin miscari circulare.
-Hidratati-va ! O piele tare este o piele bine hidratata. Hidratarea este necesara si pentru a avea o piele sanatoasa.
-Dormiti cu picioarele usor ridicate pentru a favoriza buna circulatie a sangelui.
De ce te-ai limita doar sa visezi la fundul perfect al fetelor din reclame cand ai putea sa-l ai si tu la fel? Pune in practica programul nostru de tonifiere, foloseste scrub-uri si creme si vei imbraca slipul fara nici o problema. In continuare iti vom spune ce ai de facut.

Faina pentru netezire

Partile corpului mereu ascunse de haine sunt,de cele mai multe ori, aspre si acoperite de celule moarte. Asadar, cel putin o data pe saptamana, executa un gomaj cu palmele, in sensul acelor de ceasornic, cu urmatorul preparat: 2 linguri faina de ovaz, o lingura de malai si apa de trandafiri. Daca, in schimb, vrei sa reduci un pic si din pernute, trateza - pe pilea umeda - zona respectiva cu sare marina integrala. Pentru a indeparta produsul, maseaza-te sub dus cu o perie cu fibre naturale sau cu o manusa speciala: in afara faptului ca scapi de impuritati, stimulezi drenajul lichidelor si a circulatiei.




Masaj, inainte de toate

Un ciclu complet de masaj, este inutil sa o mai spunem, un cadou pe care trebuie sa ti-l daruiesti de cel putin doua ori pe luna, pentru ca astfel iti imbunatatesti circulatia sanguina, oxigenarea celulelor si tii sub control pernutele. Care e cel mai bun tip de masaj? Se pare ca cel bioenergetic. In alternativa, poti apela si la masajul ayurvedic sau shiatsu, dar si la clasicul limfodrenaj.



Ulei pentru catifelare

Pentru a face pielea sa devina catifelata, dupa dus, aplica pe zonele cu probleme ulei: este foarte bun pentru a mentine elasticitatea pielii, cat si pentru a preveni vergeturile. Foloseste-l si dupa ce ai facut gimnastica la sala, cand pe coapse este concentrata tensiunea musculara.

Ce fel de ulei este indicat ?
Un amestec format din 5 linguri de ulei de migdale, 2 linguri de ulei de arnica, 4 picaturi de ulei de levantica si 4 picaturi ulei esential de rozmarin. Aplica amestecul cu miscari circulare - astfel, vei debloca muschii contractati.


Tonicitate cu masti

Chiar si mastile pot fi adevarate izvoare de sanatate. Rehidrateaza pielea uscata si antreneaz-o in acest fel impotriva celulitei. In plus, o data la doua saptamani aplica un strat de crema hidratanta sau o masca de argila anticelulitica, pe toata suprafata posteriorului. Apoi, inveleste-te intr-o pelicula de plastic transparenta, pentru a crea o atmosfera de sauna si pentru a permite principiilor active sa penetreze mai bine porii dilatati de caldura. Dupa 10 minute,indeparteaza masca respectiva cu jetul de apa rece al dusului, pentru a obtine mai multa fermitate.

Scurt istoric al masajului

Scurt istoric al masajului 

Print

Scurt istoric al masajului


Una din cele mai corecte şi sintetice definiţii ale masajului a fost formulată de reputatul şi regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu, ca fiind: „o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic". Masajul manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de abordare a părţilor moi ale corpului omenesc. Acelaşi reputat autor afirmă că mâna (maseorului), prin multiplele sale proprietăţi „devine prin practică îndelungată, cel mai valoros şi mai eficient aparat de masaj".
Îndelungata practică medicală a dovedit de-a lungul timpului că orice dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat acţionat mecanic sau electric, oricât de ingenios a fost şi este conceput, nu poate înlocui masajul manual şi nu poate obţine efectele sale medicale şi sportive.
Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fără a i se fi cunoscut efectele fiziologice şi medicale precise, fără o metodologie precizată, dar cu efecte benefice recunoscute şi apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în scopul îndepărtării efectelor nocive ale unor suferinţe necunoscute, producea efecte subiective favorabile. Acest procedeu folosit empiric pe scară largă era mult răspândit în China, India, Egipt şi la alte popoare din trecutul îndepărtat care ajunseseră la un înalt grad de civilizaţie şi cultură. Numeroase documente din istoria Egiptului antic şi despre medicina tradiţională chineză atestă că masajul era folosit în scopuri medicale de peste trei mii de ani.
În India antică, masajul consta din neteziri, presiuni şi frământări ale părţilor moi începând cu faţa şi terminând cu membrele.
Pentru prima dată în istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijloc de pregătire fizică a diferitelor categorii de atleţi (Prof. dr. Adrian lonescu).
Herolidos din Lentini şi Hipocrat au descris efectele şi indicaţiile masajului precum şi prescripţiile medicale ale acestuia.
Romanii au răspândit şi dezvoltat progresiv masajul, însuşindu-l de la sclavii popoarelor subjugate (în special de la greci). Galenus, medic roman de origine greacă, a descris principalele manevre de masaj: fricţiunile, netezirile, presiunile şi stoarcerile , gradate după intensitatea aplicaţiei şi durata şedinţelor. Din aceste dovezi scrise, putem şti cât de veche este practica masajului manual cu scop medical.
După lunga şi nefasta decădere a civilizaţiei care a cuprins şi a caracterizat Evul Mediu european, a urmat meritul influenţei arabe ce a pătruns în sud-vestul continentului nostru, în reactualizarea rolului şi efectuiui benefic al masajuiui (cel mai de seamă reprezentant, Avicenna - anii 980-1037).
După secolele de „întuneric" ale civilizaţiei Evului Mediu, în secolul al XVI-lea reapar menţiunile despre efectele benefice ale masajului , datorate lui Hyeronimus Mercurialis din Veneţia. Din secolul XVIII, în ţările avansate ale Europei (Suedia, Franţa, Anglia, Germania), se reactualizează rolul şi efectele masajului, începând a se pune şi bazele sale ştiinţifice.
La început treptat şi apoi rapid, diverşi reprezentanţi ai acestor naţiuni şi şcoli fundamentează şi răspândesc tehnicile masajului manual (medical şi sportiv). Cel mai cunoscut şi practicat tip de masaj tradiţional european este masajul suedez,
dezvoltat de studentul Per Henrik Ling în Suedia în anul 1830.
Primele cercetări experimentale care urmăreau stabilirea ştiinţifică a efectelor şi a indicaţiilor masajului pentru organismul sănătos şi bolnav au fost efectuate şi publicate în secolul al XIX-lea.
Şi în ţara noastră, la începuturi, masajul a fost aplicat în mod empiric, observându-se efectele benefice asupra organismelor bolnave.
Cu timpul, au început să se pună bazele ştiinţifice (se apreciază că dezvoltarea masajului medical datează din a doua jumătate a secoluiui al XIX-lea).
Primii care l-au aplicat cu determinare medicală ţintită au fost „ortopediştii", chirurgii, traumatologii şi reumatologii. Între cele două războaie mondiale a început să fie folosit ca tratament ajutător în reeducarea şi recuperarea răniţilor şi invalizilor de război.
Prima lucrare despre masaj datează din 1885, aparţinând lui R. P. Manga (lucrarea, destul de complexă, se referă la date istorice, descriere de tehnici, observaţii asupra efectelor masajului aplicat în tratamentul reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor şi al „artritelor").
Ca masaj recuperator este considerat în premieră de N. Hălmagiu (1889), cu a sa lucrare intitulată „Masajul şi mobilizarea ca tratament în unele fracturi".
După anul 1930, în Transilvania, masajul este răspândit ca practică medicală, mai ales în sanatorii şi staţiuni balneoclimaterice sub impulsul Prof. dr. Marius Sturza, care după 1940 îl „implementează" şi la Bucureşti, pe baze ştiinţifice. După 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie reînfiinţat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îşi câştigă un important şi binemeritat rol în terapia medicală, datorită eminentului cercetător şi practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic de mare reputaţie în domeniul balneo-fizioterapiei, a creat o adevărată şcoală de maseuri medicali, ale cărei efecte şi rezultate sunt recunoscute şi în zilele noastre.
Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Masajul ţesuturilor si masajul organelor

Masajul ţesuturilor si masajul organelor 

Print

Masajul ţesuturilor si masajul organelor

Masajul ţesuturilor si masajul organelor

Masajul pielii
Învelişul cutanat are o serie întreagă de particularităţi şi roluri de care trebuie ţinut seamă: este primul ţesut cu care venim în contact în orice formă de masaj, este înveliş protector al organismului, are un rol foarte important în termoreglare, este o structură foarte bogată în diferiţi receptori neuroreflecşi, are o vascularizaţie bogată, are legături funcţionale complexe cu ţesuturile şi organele interne etc. În aceste condiţii, procedeele de masaj trebuie adaptate cât mai corect şi eficient din punct de vedere tehnic. Pentru tegument, cele mai indicate procedee sunt cele uşoare şi superficiale, netezirea şi fricţiunile.
Manevrele de netezire trebuie executate în funcţie de dispoziţia anatomică a reţelei vasculare superficiale, adică după direcţia fluxului sanguin în reţeaua venoasă, capilară şi limfatică, după care se adaptează viteza şi ritmul mişcărilor efectuate (mai rapide pentru circulaţia venoasă, lente pentru circulaţia limfatică). Intensitatea presiunii procedeului este în funcţie de grosimea stratului cutanat şi de profunzimea reţelei vasculare, iar durata manevrei variază în limite largi. Scopul principal al manevrei de netezire constă în activarea circulaţiei superficiale şi degajarea celei profunde, stimulând astfel şi schimburile nutritive locale. Acest procedeu are un rol semnificativ şi asupra receptorilor nervoşi subcutanaţi. Legat de acest mod de acţiune, sensul, viteza şi presiunea manevrelor, precum şi suprafaţa cutanată abordată sunt adaptate variabil, în funcţie de caz. În general, în funcţie de scopul urmărit, netezirile pot fi excitante (stimulante), cu mişcări mai iuţi şi mai apăsate sau sedative (relaxante), cu mişcări mai lente şi mai uşoare.
Tot în funcţie de caz, fricţiunile se pot executa cu vârfurile degetelor, cu suprafaţa lor palmară, cu palma sau rădăcinile mâinilor, pe suprafeţe mai restrânse sau mai mari. Sensul mişcărilor va fi circular, semicircular sau liniar, executându-se cu o mâna sau cu ambele mâini, simultan sau alternativ, dar întotdeauna respectând tehnica de mobilizare a tegumentului în raport cu ţesuturile subiacente. Presiunea şi ritmul manevrelor de fricţiune se vor adapta efectelor urmărite. Cele mai importante efecte ale fricţiunilor sunt menţinerea şi ameliorarea elasticităţii tegumentare şi subtegumentare, precum şi dislocarea aderenţelor formate între piele şi straturile profunde. În aceste cazuri, bineînţeles că intensitatea manevrei va fi mai pronunţată.
La nivelul tegumentului, tapotamentul cel mai indicat se va executa cu vârful degetelor şi cu faţa lor palmară.
Vibraţiile realizează un eritem fiziologic cu încălzirea pielii şi o scădere a sensibilităţii nervoase cutanate.
Prin acţiunea mecanică, masajul pielii stimulează secreţiile glandelor sudoripare şi sebacee, favorizând eliminarea metaboliţilor de dezasimilare (ajunşi în structurile tisulare superficiale) şi respiraţia cutanată.



Masajul ţesuturilor conjunctive:
Ţesutul conjunctiv, după cum se ştie, este foarte răspândit în întreg organismul, reprezentând o bogată şi importantă textură de „susţinere" anatomo-funcţională intratisulară şi intertisulară (de unde şi elementul fundamental al ţesutului interstiţial). El este reprezentat în mod covârşitor, cu roluri esenţiale în funcţiile de sprijin şi mobilitate în structura aparatului locomotor. Geneza, natura şi procesele metabolice caracteristice îi conferă şi îi permit un înalt grad de regenerare.
Elementele constitutive, celulare şi fibrilare, au proprietăţi diferite - mai elastice sau mai rigide - în funcţie de regiunile şi zonele anatomice în care este reprezentat şi rolurile pe care le îndeplineşte. Dacă ne referim la ţesutul conjunctiv situat topografic mai superficial, trebuie să consemnăm ca sunt foarte frecvente situaţiile în care acesta îşi reduce sau îşi pierde elasticitatea naturală şi supleţea: boli de colagen localizate sau generale, multiple şi diverse stări post-traumatice, intervenţii chirurgicale (cicatrice postoperatorii diverse) etc. În aceste situaţii, procedeele şi manevrele de masaj corect indicate şi aplicate au o eficienţă deosebită. Ele constau din aceleaşi procedee, dar tehnicile trebuie nuanţate în funcţie de situaţiile particulare tratate.
Tehnicile de netezire vor fi mai puternice, folosindu-se adesea manevrele în „pieptene" sau cu nodozităţile articulare ale degetelor (metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale).
Frâmântările, mai ales sub formă de cută, sunt indicate şi eficiente asupra depozitelor abundente de ţesut celuloadipos subcutanat.
Fricţiunile sunt foarte eficiente. Ele se execută - în funcţie de situaţia locală - cu degetele, palmele, marginile cubitale, cu rădăcina mâinii sau cu pumnul închis. Când prelucrăm regiuni cicatriceale, fricţiunile capătă preponderenţă ca presiune şi durată a aplicaţiei.
Tapotamentul este util mai mult prin manevrele de „tocat" şi „plescăit" (cu palmele deschise). Vibraţiile au efecte relaxante locale. Pe lângă efectele mecanice propriu-zise asupra fibrozărilor, aderenţelor şi retracţiilor tisulare locale, masajul influenţează favorabil şi circulaţia sanguină locală şi implicit, procesele fiziologice regionale.


Masajul ţesutului muscular
Ţesutul muscular striat reprezintă una din principalele componente ale aparatului locomotor, indispensabil tuturor mobilizărilor active şi pasive.
Muşchilor scheletici li se pot adresa (şi aplica) toate procedeele şi tehnicile de masaj.
Manevrele de netezire se execută în lungul fibrelor musculare, între zonele de inserţie tendinoasă, exercitând o presiune mai mare pe porţiunile de masă musculară. Regiunea anatomică a mâinii executantului şi presiunea folosită la masaj se adaptează stratului de profunzime prelucrat: pentru straturile superficiale se utilizează feţele palmare ale degetelor şi palmele, pentru straturile profunde folosim faţa dorsală a degetelor, muchia mâinii şi nodozităţile (dorsale) ale pumnului.
Frământatul este un procedeu de bază. Adaptat de la regiune la regiune, se aplică în formă de cerc, de „brăţară". şerpuit sau în cută. Bineînţeles, pe tendoane, fascii sau pe formaţiile fibroase, nu se aplică. Cernutul şi rulatul produc o relaxare musculară semnificativă (ca şi netezirea şi vibraţiile). Manevrele de fricţiune vor prelucra mai ales zonele tendinoase (cu mişcări liniare) şi de inserţii musculare (cu mişcări circulare). Masajul musculaturii striate scheletice are variate şi multiple indicaţii şi efecte: atrofii şi hipotrofii musculare, contracturi, retracturi musculo-tendinoase, oboseală musculară din cadrul diferitelor stări patologice, reumatismale, post-traumatice, neurologice, boli de colagen, suprasolicitări fizice etc.

Masajul periostal
Constă în aplicarea unor presiuni simple sau vibratorii foarte puternice, pe anumite porţiuni circumscrise de periost; manevrele au o durată scurtă (2-3 minute) şi se repetă de câteva ori; în general, ele produc o durere locală vie, cel puţin egală cu cea precedentă masajului. Dupa câteva aplicaţii durerea se reduce semnificativ, dar în general, pentru efecte de durată, sunt necesare mai multe şedinţe (15-20).


Masajul aparatului vascular
Prin masaj se urmăreşte o activare a circulaţiei de întoarcere, de la periferie înspre inimă.
Efectele superficiale ale manevrelor de masaj au însă consecinţe favorabile şi asupra circulaţiei profunde, în sensul că este antrenată şi o evacuare mai rapidă în vasele profunde, permiţând în cadrul dinamicii generale cardiovasculare, o pompare mai eficientă a sângelui arterial de către inimă.
Principalul mod de acţiune al masajului asupra circulaţiei este cel mecanic. Acţiunea de apăsare şi împingere asupra undei sanguine în sens centripet exercitată de manevrele de netezire, fricţiune, frământare, este evidentă. Dar, menţinerea efectelor şi după încetarea acestor manevre, activarea circulaţiei în profunzime, în regiunile vecine şi simetrice, nu se pot explica numai prin acţiunea mecanică; intervin fără îndoială şi mecanisme reflexe, nervoase şi umorale, obţinute mai ales prin manevre ca tocatul cu degetele, plescăitul şi tapotamentul cu palmele, vibraţiile. Este influenţată inervaţia vegetativă perivasculară, se eliberează substanţe hormonale vasoactive.
La început se produce o vasoconstricţie activă, apoi se instalează o vasodilataţie de mai lungă durată. In consecinţă, se realizează o descongestionare şi o derivare a circulaţiei sanguine în ţesuturile şi organele profunde. Aceste efecte circulatorii au la rândul lor efecte metabolice şi fiziologice benefice, precum îmbunătăţirea schimburilor nutritive, diminuarea produselor de dezasimilaţie, influenţarea termoreglării şi a secreţiilor endocrine etc.
Activarea şi facilitarea circulaţiei de întoarcere dinspre segmentele periferice, face ca masajul să aibă un rol important în reducerea şi combaterea stazelor şi edemelor periferice.


Masajul nervilor periferici
De multă vreme s-a constatat că unele manevre de masaj, aplicate în diferite regiuni dureroase, au un efect calmant (neteziri, vibraţii, tracţiuni). Din mai multe motive, precum provocarea unor exacerbări ale durerilor locale, existenţa unor contraindicaţii imperfect cunoscute, nealegerea corectă a celor mai indicate manevre, folosirea masajului în tratamentul nevralgiilor s-a rărit.
Masajul modern a reconsiderat, prin punerea la punct a tehnicilor corecte, tratarea unor zone dureroase de la nivelul punctelor de excitaţie de la emergenţa unor nervi sau de pe traiectul ramificaţiilor nervoase din ţesuturile superficiale. In aceste scopuri se utilizează neteziri, fricţiuni, presiuni, vibratii.
Pe regiunile cu contracturi şi retracturi dureroase se începe cu neteziri întinse şi ritmice, care pot fi urmate de alunecări mai apăsate, pe traiectul nervilor. Se acţionează astfel în activarea circulaţiei şi descongestionarea infiltratelor şi stazelor din ţesuturile vecine.
Se continuă cu fricţiuni care pot fi aplicate pe toată zona dureroasă sau numai pe trunchiul nervos (prin manevre liniare executate cu presiuni mici sau medii, în funcţie de caz).
Presiunile reprezintă o altă manevră importantă. Se execută cu intensităţi variate, apăsând continuu şi uniform pe acelaşi loc (câteva minute) sau deplasând degetele din aproape în aproape. Când este cazul, mişcărilor succesive de presiune li se imprimă şi un caracter de vibraţie. În anumite situaţii şi pe anumite zone (cum ar fi cele în care ramuri nervoase mai mari sunt acoperite de ţesuturi moi protectoare), se utilizează şi loviturile ritmice prin manevre de tocat sau bătătorit, cu intensităţi variabile. După o fază de senzaţii dureroase evidente, se obţine o reducere treptată şi semnificativă a sensibilităţii dureroase locale. Manevrele mai puternice şi de mai lungă durată produc o vasodilataţie reflexă exteriorizată prin hiperemie tegumentară în zona masată (prin acţiune pe nervii vasomotori).
Manevrele de vibraţii aplicate metodic (ca timp şi repetiţie) scad sensibilitatea nervoasă, activează circulaţia, stimulează activitatea functională a nervilor (senzitivi, motori etc.). Combinarea manevrelor de netezire, fricţiune şi vibraţii este cea mai indicată şi eficace metodologie de masaj în suferinţele nervilor periferici.

Masajul organelor profunde
Masajul conţinutului toracic:
Acest masaj este recunoscut şi descris în tratatele de specialitate pentru acţiunea şi efectele sale asupra aparatului cardio-circulator intratoracic şi asupra aparatului respirator. Nu este împărtăşit şi aplicat cu mare frecvenţă sau de rutină, datorită unor limite obiective: stabilirea cu precizie a efectelor benefice, aprecierea contraindicaţiilor, selecţionarea riguroasă a cazurilor de către medicii specialişti, experienţa şi tehnica ireproşabilă a executanţilor. Se poate accepta şi aplica mai mult în cazurile de tulburări funcţionale cardiace şi respiratorii. Se descriu forme speciale de masaj pentru regiunea precordială şi pentru funcţia respiratorie.
Pentru a influenţa organele din cavitatea toracică şi anume, organele centrale ale aparatului cardiovascular (cordul şi vasele mari) şi ale aparatului respirator (plămânii, pleurele şi căile respiratorii), este nevoie să modificăm procedeele folosite în masajul peretelui toracic şi să le adaptăm la noile necesităţi.
În vederea acţionării asupra funcţiunii circulatorii, se aplică o formă specială de masaj al regiunii precordiale (regiunea precordială se delimitează pe faţa anterioară a hemitoracelui stâng, printr-o linie verticală laterosternală stânga, care pomeşte din spaţiul al doilea intercostal stang şi se termină la nivelul apendicelui xifoidian; printr-o linie curbă, care pleaca din acelaşi punct cu prima şi ajunge la nivelul coastei a şasea, la 8 centrimetri lateral de apendicele xifoid; în sfârşit, dintr-o linie orizontală, care închide în jos această suprafaţă ).
Poziţia cea mai bună pentru executarea acestui masaj este culcat pe spate, cu capul şi trunchiul uşor ridicate, rezemate pe un plan oblic; membrele superioare şi inferioare sunt uşor îndoite.
Executantul stă sau şade în dreapta celui masat.
Masajul regiunii precordiale se poate face în scop calmant sau relaxator, care reuşeşte să reducă ritmul cardiac, şi în scop excitant sau accelerator, care reuşeşte să crească ritmul cardiac.
Pentru a obţine efecte liniştitoare, se aplică netezirea, fricţiunea, tocatul, bătătoritul cu palma şi presiunile vibrate. Masajul se începe prin alunecări uşoare şi lente, care pornesc din regiunea de la vârful sternului (epigastrică), urcă în sus pe faţa anterioară a sternului şi, arcuindu-se uşor pe partea costală stângă, se termină spre vârful cordului. Netezirea se face cu palma dreaptă, cu degetele întinse, care, condusă din cot şi umăr, alunecă pe piele, apăsând uniform cu greutatea proprie şi fără a schiţa vreo altă mişcare activă. Uneori această mişcare se face foarte superficial, abia atingând pielea.
În acelaşi fel se aplică şi fricţiunea, care mişcă lent, uşor şi uniform, pielea şi ţesuturile moi subcutane de deasupra sternului şi a coastelor din această regiune.
Urmează un tocat lent şi rar, executat cu degetele depărtate mult între ele, care cad ritmic, lovind suprafaţa uşor şi elastic şi continuând după lovitură să alunece lin pe piele. În locul acestui tocat se poate aplica un bătătorit cu palma strânsă în căuş sau ventuză, care cade scurt şi elastic pe aceeaşi regiune.
Vibraţiile se fac apăsând uşor pe stern şi coaste şi deplasând palma din aproape în aproape, în sens circular.
Important este că aceste manevre să se execute cu calm, în ritm uniform şi cu frecvenţă rară.
Pentru stimularea contracţiilor cardiace sunt indicate procedee mai energice de netezire, fricţiune, tocat şi bătătorit.
Netezirea se efectuează prin mişcări scurte şi vii, urmate sau combinate cu fricţiuni circulare, executate energic. Tocatul se execută rapid, dar mâna şi degetele cad elastic şi uneori tangenţial pe regiune; bătătoritul se face cu pumnul deschis sau închis, căzând în ritmul de 70 - 80 de bătăi pe minut.
Masajul precordial influenţează funcţiunea cardiacă prin intermediul sistemului nervos. Forma calmantă tinde să scadă şi să regleze ritmul contracţiilor cardiace; forma excitantă accelerează ritmul încetinit şi ridică tensiunea arterială coborâtă, Prima formă se aplică în stările excitative, însoţite de tahicardie, palpitaţii, nelinişte; a doua formă este indicată în caz de brahicardie şi scădere a tensiunii arteriale. Aceste forme nu se aplică decât de către specialişti, cu avizul medicului.
În vederea influenţării funcţiunii respiratorii, vom căuta să acţionăm asupra plămânilor şi căilor respiratorii, prin intermediul masajului aplicat pe întrega suprafaţă a toracelui. Vom proceda la un masaj al spatelui, al părţilor laterale şi apoi al părţii anterioare a toracelui, folosind procedee mai pătrunzătoare. Masajul se aplică în legătură cu mişcările de respiraţie.
Din poziţia culcat pe spate , rezemat, cel masat inspiră şi expiră activ, profund şi ritmic, dar fără efort.
Executantul, stând în dreapta lui, pătrunde cu ambele mâini sub torace, cu degetele îndreptate spre coloana vertebrală. Spre sfârşitul inspiraţiei ridică toracele asociind manevra cu uşoare trepidaţii. In timpul expiraţiei, toracele revine la poziţia iniţială, iar palmele alunecă încet spre partea anterioară şi inferioară a coastelor, iar la sfârşitul expiraţiei, precum şi în pauza care urmează, exercită uşoare presiuni, însoţite de vibraţii sau trepidaţii.
Masajul toracelui este folosit în general cu scop stimulator pentru îmbunătăţirea schimburilor gazoase, pentru activarea circulaţiei funcţionale şi degajarea căilor respiratorii. Este indicat deci în tratamentul insuficenţelor respiratorii şi al urmărilor unor boli ale plămânilor şi pleurelor.


Masajul conţinutului abdominal
Masajul abdominal profund se efectuează la indicaţiile stricte ale medicilor specialişti şi sub controlul clinic al acestora. Scopul principal este ameliorarea şi reglarea prin acţiunea mecanică a masajului a funcţiei de evacuare a tubului digestiv în principal şi a căilor urinare în subsidiar. Se acţionează asupra stomacului, intestinului subţire şi gros (colonul), a colecistului şi a vezicii urinare.
Poziţionarea bolnavului va fi în decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate pentru relaxarea abdomenului. Se începe cu manevre de netezire şi fricţiune ca la masajul abdominal superficial, care au ca scop pregătirea regiunii pentru manevrele ulterioare, mai profunde.
Masajul prin care urmărim să influenţăm funcţiunea organelor din cavitatea abdominală se deosebeşte de masajul peretelui abdominal prin modificări şi tehnica manevrelor şi prin câteva indicaţii metodice speciale. Pentru executarea lui în bune condiţii se recomandă aceeaşi poziţie relaxatoare, de culcat-rezemat, cu membrele inferioare îndoite şi cu tălpile sprijinite.
Putem masa întregul abdomen, sau ne putem concentra asupra principalelor organe intraabdominale: stomac, colon, ficat, vezică biliară.
Masajul abdomenului întreg se începe executând manevrele de netezire şi fricţiune la fel ca în masajul peretelui abdominal. Aceste manevre introductive măresc relaxarea muşchilor şi scad sensibilitatea exagerată a peretelui, pregătind regiunea pentru manevrele ulterioare, care vor fi mai pătrunzătoare.
Frământatul întregului conţinut abdominal se realizează printr-o manevră amplă de presiune şi alunecare transversală, executată dintr-o parte într-alta, cu palmele aplicate pe părţile posterioare şi laterale ale abdomenului, între coaste şi crestele iliace. Apăsând uniform asupra conţinutului abdominal, palmele alunecă înainte, se încrucişează pe linia mediană şi continuă să alunece spre partea opusă. Această manevră se repetă schimbând de fiecare dată nivelul la care se aplică palmele, pentru a influenţa întregul conţinut al cavităţii abdominale.
Percutatul şi tocatul se execută la fel ca pentru peretele abdominal, dar urmând traiectul colonului, adică în cerc de la dreapta spre stânga. Vibraţiile se execută manual, cu presiune moderată pe zona epigastrică, subcostală dreaptă şi stânga, sau suprapubiană.
Masajul stomacului se efectuează localizând manevrele de masaj pe zona epigastrică supraombilicală şi subcostala. Executăm alunecări îndreptate în lungul marii şi micii curburi a stomacului, căruia căutăm să-i imprimăm o mişcare de ridicare. Urmează fricţiuni destul de apăsate executate cu o mână sau cu mâinile suprapuse. Vibraţiile se fac prin presiuni, mai ales în timpul expiraţiei.
Masajul intestinului subţire constă dintr-o presiune circulară care se execută pornind cu rădăcina mâinii aplicată deasupra simfizei pubiene, continuând cu marginea radială a palmei şi apoi cea cubitală, în jurul ombilicului.
Masajul colonului se execută segmentar, începând cu porţiunea ascendentă, continuând cu cea transversală şi terminând cu cea descendentă. Manevra principală a masajului pe colon este netezirea, executată apăsat, mână după mână, sau mână peste mână, alunecând şi presând în sensul evacuării conţinutului, de la nivelul cecului în sus spre unghiul hepatic, iar din acest punct, transversal sau în ansă spre unghiul splenic şi apoi în sens descendent, spre fosa iliacă stângă, până la nivelul simfizei pubiene. Fricţiunea se execută ca şi netezirea, cu palmele aplicate oblic pe peretele abdominal, parcurgând acelaşi drum, prin mişcări scurte, circulare, liniare sau în zig-zag. Se poate aplica pe colon şi un tocat uşor, executat cu vârful degetelor şi urmând acelaşi traseu.
Masajul ficatului şi al vezicii biliare se începe printr-o netezire uşoară a regiunii subcostale drepte, constând în alunecări alternative pornind de la linia mediană spre spate, pe sub şi deasupra coastelor. Pe aceeaşi regiune se aplică fricţiuni cu podul palmei şi cu marginea cubitală a mâinii. Cele mai utile manevre pentru ficat, vezicula şi căile biliare par să fie vibraţiile şi presiunile vibrate executate mai ales în timpul inspiraţiei profunde.
Masajul zonei renale constă din neteziri insistente aplicate pe regiunea lombară şi pe flancuri, urmate de fricţiuni apăsate, executate cu rădăcina şi marginea cubitală a mâinii şi din presiuni vibrate aplicate pe aceeaşi regiune.
Masajul zonei suprapubiene (pentru vezica urinară) constă din presiuni vibrate. Înainte şi după aceste vibraţii sunt indicate alunecări lente în lugul şanţurilor iliace, executate de sus în jos.
Toate aceste aplicaţii ale masajului abdominal profund se fac după indicaţiile medicului specialist şi sub controlul său permanent.
Masajul abdominal ajută în mod mecanic funcţiunile normale de evacuare pe căile intestinale, biliare sau urinare.
Influenţele reflexe ale acestui masaj sunt însă cu mult mai complexe. Pe calea activării circulaţiei funcţionale a organelor masate sunt stimulate secreţiile, absorbţia şi excreţia, evacuarea reziduurilor şi tonificarea musculaturii netede a organelor.
Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Indicatiile si contraindicatiile masajului(sfaturi utile)

Indicatiile si contraindicatiile masajului(sfaturi utile) 

Print

Indicatiile si contraindicatiile masajului(sfaturi utile)

Indicatiile si contraindicatiile masajului(sfaturi utile)

Indicaţii:
A întocmi un grupaj de indicaţii medicale adresate masajului medical - cum se obişnuieşte în alte domenii ale fizioterapiei - este o tentativă şi o misiune aparent facilă, dar totodata dificilă şi, paradoxal, inutilă şi absurda. De ce ? Pentru că indicaţiile masajului medical sunt nenumărate. Chiar dacă dorim să încercam o clasificare a acestora, riscăm să ne expunem criticii, datorită hazardului şi omisiunilor. Prezentăm o expunere aproximativă a acestor indicaţii, cu scopul de a reduce la minimum ignorarea sau necunoaşterea lor.
- nevralgii şi neuromialgii, indiferent de localizarea, substratul anatomo-funcţional şi cauza acestora: reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene, afecţiuni articulare: miozite, miofasciculite, miogeloze, celulite, nevrite şi polinevrite, retracţii rnusculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii şi atrofii musculare de diferite cauze (centrale şi periferice, neurologice şi posttraumatice, inflamatorii şi postinfecţioase etc.);
- afecţiuni şi suferinţe ale aparatului cardiovascular, periferice şi centrale: staze venoase şi limfatice, cu edeme circulatorii periferice, ischemii vasculare periferice în stadii funcţionale, incipiente, hipertensiuni arteriale în stadii funcţionale;
- afectări psihogene de diferite etiologii: multiple forme de nevroză astenică, spasmofilii, tetanii cronice, distonii neurovegetative;
- afecţiuni dismetabolice: obezitate, diabet, gută;
- afecţiuni din sfera ginecologică: hipotrofii şi dezaxări ale uterului, ptoze, aderenţe, inflamaţii cronice etc.
- pediatrie: anemii diverse, rahitism, sindroame hipoanabolice de diferite cauze;
- geriatrie: tratament de întreţinere şi stimulare a musculaturii scheletice şi a metabolismului diminuat, după explorări paraclinice permisive (biologice, laborator etc.).

****
Contraindicaţii:
Utilizarea masajului fară a se tine seama de contraindicaţii poate avea un efect dăunător chiar dacă a fost corect executat. Schematic, contraindicaţiile masajului se împart în generale şi partiale, definitive şi temporale.
Contraindicaţia generală- presupune interzicerea aplicării oricărei tehnici de masaj pe oricare regiune a corpului.
Contraindicaţia parţială- se referă fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe anumite zone ale corpului, fie la aplicarea doar a anumitor manevre.
Contraindicaţia definitivă- se hotărăşte doar în cazul unor boli cronice grave incurabile care s-ar putea înrăutăţi prin masaj.
Contraindicaţiile temporare, întâlnite frecvent, sunt impuse de boli, tulburări sau leziuni uşoare şi trecătoare.
În activitatea practică este foarte utilă cunoaşterea contraindicaţiilor în funcţie de tipul de afecţiuni. Cele mai frecvente contraindicaţii sunt date de bolile de piele. Este foarte important de reţinut că masajul trebuie aplicat doar pe o piele perfect sănătoasă. Nu se va executa masaj celor care prezintă pe piele boli de natură parazitară sau inflamatorie, ca: eczeme, erupţii, plăgi, arsuri sau alte manifestări patologice care prin masaj s-ar putea extinde, agrava sau contamina. Nu se va face masaj pe regiuni ale pielii care acoperă un proces inflamator profund (furuncule, abcese, flegmoane sau alte colectări purulente).
Apoi trebuie să menţionăm o serie de afecţiuni generale sau regionale precum:
- afecţiuni acute febrile;
- afecţiuni infecţioase osoase şi osteoarticulare;
- tuberculoză cu diferite localizări: pulmonară, osteoarticulară, cutanată etc.;
- tromboflebite şi flebotromboze în primele stadii de afecţiune;
- afecţiuni cardiocirculatorii acute: angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă decompensată şi manifestă, anevrisme confirmate, embolii cu diferite localizări, hipertensiunea arterială în decompensare etc.;
- ateroscleroza cu manifestări periferice sau centrale (coronariană, cerebrală, renală, intestinală etc.);
- suferinţe pulmonare acute;
- afecţiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice şi pancreatice etc.;
- boli de sânge, mai ales cele cu manifestări sau cu tendinţe de manifestari hemoragipare;
- stări febrile (infecţioase sau de altă natură);
- stări de oboseală şi debilitate severă;
- bolile psihice.
Masajul este contraindicat cu desăvârşire în cazul tumorilor canceroase (formă generalizată), dar şi în unele boli psihice cu caracter excitant şi confuzional sau stare de ebrietate.
Nu se face masaj mai devreme de 2-3 ore după servirea mesei, în timpul unei furtuni, după mese copioase.
Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul produce efecte negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic ,primum non nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să se renunţe la masaj.
Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Masajul terapeutic

Masajul terapeutic 

Print


Masajul terapeutic


Principalele afecţiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:
1. Afecţiuni ale articulaţiilor şi tendoanelor:
- omalgii
- contracturi musculare
- tendinopatii - torticolis
- cefalee fibrozitică
- fibrozita

2. Afecţiuni cu deformări ale coloanei vertebrale:

- cifoza
- lordoza
- scolioza

3. Afecţiuni musculare:

- atonii musculare
- atrofii musculare
- miozite
- miastenia gravis
- hipertrofia musculară
- distrofia musculară
- dureri radiante musculare
- miotonia congenitală - boala Thomsen
- spasme musculare
- pleurodinita
- reumatism muscular
- lumbago
- ruptura musculară
- nevralgia de trigemen prin fibrozare

4. Afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor:

- contuzii
- entorsa
- luxaţia
- întinderi musculare
- întinderi de ligamente
- cicatricea
- fractura - sechele


5. Afecţiuni vasculare:

- îndeosebi de tip venos-varice
- cu edeme cronice
- stază limfatică

6. Afecţiuni neurologice

- nevralgii: - nevralgia de trigemen
- nevralgia intercostală
- nevralgia de sciatic - sciatica
- nevrite - polinevrite – polineuropatii;
- paralizia: - parapareza - paraplegii;
- poliomelita
- pareza
- paralizia de nervi periferici
- p. facială
- hemiplegia
- tetraplegia
- atrofia nervului
- dupuytrenul
- scleroza - scleroza multiplă (sau în plăci)

7. Afecţiuni datorate metabolismului

-de nutriţie:
– oboseala
- debilitatea fizică
- obezitatea
- celulita
- guta
- diabetul
-reumatismale de tip inflamator:
- artritele
- poliartritele reumatismale
- spondilita anchilopoetică
- bursita
- reumatismale de tip degenerativ:
- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)
- artroza articulaţiilor membrelor
(gonartroza, coxartroza, etc.)
- hidrartroză
- redoarea articulară

AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR ŞI TENDOANELOR
a. Algia - Este o sensibilitate dureroasa a unor zone localizate: nevralgie (la nerv), mialgia (la muşchi), artralgia (articulară), polialgie (multiplă).

b. Omalgia - Se referă la durerea provocată de periartrita scapulo-humerală. Umărul, este alcătuit din mai multe articulaţii şi anume:
- articulaţia scapulo-humerală, articulaţia sterno-claviculară, articulaţia acromio-claviculară, articulaţia scapulo-toracică.
Fiecare dintre aceste articulaţii sunt învelite în muşchi şi ligamente, iar durerea radiază atât în regiunea cervicală, cât şi în cea a braţului şi cea toracică.
Tratament:
Masaj general: se va începe cu o palpare prin mişcări digitale, ciupituri compresive, ciupituri în „mersul piticului".
Apoi se va invita bolnavul să facă mişcări active, ca:
- Abducţia şi adducţia braţului;
- Rotaţia mediană sau internă, laterală sau extemă, circumducţie;
- Ridicarea braţului în grade diferite (180 de grade);
- Ridicarea braţului şi aducerea mâinii în regiunea cefei;
- Ridicarea braţului şi punerea dosului mâinii la şold, şi de aici cu ridicarea poziţiei încetul cu încetul, către axilă. La aceste mişcări active vom nota când apare durerea şi unde, precum şi gradul de mobilitate integrală a umărului;
- Se va face o combinaţie de mişcări active-pasive, cu abducţia braţului contra rezistenţă, adducţia braţului contra rezistenţă rotaţie extemă, rotaţie internă, antepulsia braţului - toate acestea contra rezistenţă.
A.) Poziţia pacientului - în decubit ventral.
Se vor face următoarele mişcări:
- Fricţiuni ale spatelui după un masaj general;
- Raze infraroşii;
- Un tratament complet al coloanei vertebrale şi cervicale;
- Fricţiuni circulare ample cu ambele mâini şi care să cuprindă umărul şi zonele adiacente;
- Frământarea digitală, de la jumătatea spatelui şi spre scapulă şi umerii care sunt dureroşi, apoi în profunzime;
- Presiuni discrete în articulaţiile scapulo-humerale;
- Vibroterapie;
B.) Bolnavul în decubit lateral pe umărul sănătos:
- Circumducţia braţului (rotaţii de 360 de grade), în poziţie verticală din ce în ce mai ample;
- Mişcarea de joc articulară a articulaţiei gleno-humerale. Mâna pacientului se poate sprijini pe cea a masorului;
- Mobilizarea omoplatului în sens caudal, cranio-medial şi lateral;
C.) Bolnavul în decubit dorsal (cu faţa în sus):
- Flexie şi extensie a braţului;
- Circumducţia braţului cu cercuri mai ample;
- Rotatia medială sau internă şi externă a braţului;
- Tracţiunea braţului aplicată succesiv, în arcuri de amplitudine mare, succesive, crescând până la 90 de grade, dacă e posibil;
- Mobilizarea articulaţiei acromio-claviculare. Se fac presiuni cu mâna dinspre umăr, înapoi şi înainte, iar cu cealaltă mâna se sprijină în partea înaltă a gâtului şi bărbiei pacientului. Capul pacientului va fi plasat în poziţie opusă cu umărul dureros.
c. Contracturi musculare - este o contracţie permanentă, îndelungată a unui muşchi sau a unor grupe de muşchi. Apar adesea la muşchii degetelor, ai membrelor, la faţă, etc. Se caracterizează printr-o consistenţă anormală (dură) la palpare, prin lipsa de elasticitate şi prin dureri fie spontane fie la palparea şi mobilizarea muşchiului.
Cauze: - o ischemie cauzată de poziţia inadecvată, infecţii, intoxicaţii, solicitarea excesivă a muşchiului, etc.
Tratament: -infraroşii; cataplasme şi comprese calde;
-masaj prin: - netezire, fricţiuni, frământat uşor, presiuni, vibraţii.
d. Tendinopatii - tendinita - Este o inflamaţie acută a unui tendon ca urmare a unei extensii prelungite şi forţate a muşchilor, a unor traumatisme sau iritaţii mecanice (ex. pantof incomod).
Tratament:
-infraroşii;
-masaj prin: netezire, fricţiuni, vibraţii.
e. Torticolis („ gât de lup”)- Reprezintă blocajul total sau limitarea capacităţii de mişcare a gâtului în consecinţa inflamaţiei muşchilor gâtului şi spatelui (regiunea umerilor şi toracală superioară, în special al celui stemocleidomastoidian şi a trapezului), inflamaţii şi suferinţe ale aparatului ligamentar al articulaţiilor intervertebrale; Cauzele fiind determinate de expunerea la curenţi de aer reci, umezeală, poziţii forţate menţinute timp îndelungat, poziţii şi atitudini vicioase ale gâtului, suferinţe vertebrale cervicale de origine reumatismale sau sechele post-traumatice (de ex. Sindromul „loviturii de bici” din accidentele auto).
Tratament:
A.) Bolnavul în decubit-ventral:
- Se vor aplica ventuze sau comprese calde sau raze infraroşii în regiunea cervicală incluzând muşchii stemocleidomastoidieni;
- Se va face un masaj general al spatelui, concomitent cu regiunea umerilor şi cea cervicală;
- Masaje şi fricţiuni blânde în regiunea cervicală, care vor fi superficiale, medii - după toleranţa celui bolnav;
- Frământări digitale în zonele fără contractură sau a celor dureroase; ele vor fi lente şi blânde; se alternează fricţiunile cu frământările;
- Frământări digitale în zonele contracturate, care vor fi precedate de fricţiuni şi din când în când, de întinderi;
- Se vor aplica fricţiuni la muşchii sternocleidomastoidieni;
- Aplicarea de căldură, sau de raze infraroşii timp de 3 minute;
- Se vor face vibraţii pe întregul spate, precum şi în regiunea cervicală, mai puţin dureroasă, cu foarte mare grijă - după toleranţa bolnavului;
B.) Poziţia bolnavului – şezând:
Maseurul se va posta în faţa pacientului şi va executa următoarele mişcări:
- Flexie, extensie, circumducţie lentă şi progresivă;
- Cu grijă se vor executa mişcări de rotaţie laterale la dreapta şi la stânga; primele mişcări se vor adresa părtilor mai puţin dureroase sau contractate urmând regula „non durere" şi mişcare inversă;
- Se lucrează pe partea dureroasă sau contractată, fiind atenţi la semnele de durere pe care pacientul le va manifesta;
f. Fibrozita - poate fi acută sau cronică. Este o inflamaţie a ţesutului fibros, deci poate fi o tendinită, miozită, etc.
Tratament: se tratează la fel ca ruptura musculară.
g. Cefalee de origine fibrozitică - Se localizează în regiunea cervicală-occipitală care iradiază până la umeri şi produce rigiditatea cefei.
Tratament:
A.) Pacientul în decubit ventral:
- Se va efectua masajul spatelui, cu manipularea muşchiului trapez, deltoid şi a regiunii cervicale;
- Infraroşii în regiunea cervicală timp de 3 minute;
- Masaj neurosedativ şi kinetic în regiunea cervicală;
- Vibraţii generalizate şi discrete în regiunea spatelui şi în cea cervicală;
- Masaj manual cefalic;
B.) Pacientul în poziţie dorsală:
- Masaj manual facial cu o atenţie sporită la regiunea şi în punctele inervate de trigemen;
- Mişcări de mobilizare a capului, prin rotaţii la stânga şi la dreapta.

DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE
a. Hipercifoza - Este o deformare a coloanei vertebrale cu accentuarea convexităţii posterioare din regiunea toracică. Capul şi gâtul sunt înclinate înainte, formând a cocoaşă, omoplaţii sunt depărtaţi şi desprinşi, toracele este înfundat, abdomenul supt, bazinul înclinat înapoi, genunchii în flexie. Conturul corpului prezintă curburi şi unghiuri mai accentuate.
Tratament:
A.) - masajul părţii superioare a spatelui, masajul toracelui şi al cefei - masaj special de osteopatie efectuat de specialişti.
B.) - Se vor executa următoarele mişcări:
Din poziţiile: stând, pe genunchi, culcat şi mai ales atârnat, se vor executa exerciţii de trunchi prin: extensii, rotiri, răsuciri şi îndoiri laterale, toate fiind executate în plan posterior (în faţă). Aceste exerciţii vor fi amplificate de cele ale capului şi gâtului, precum şi cele ale membrelor superioare şi inferioare. Sunt indicate şi exerciţii de târâre, din culcat şi din sprijin pe genunchi şi palme, exerciţii de atâmări cu braţele şi exerciţii de redresare pasive sau active. Sunt contraindicate poziţia şezând şi mişcările de flexie.
b. Hiperlordoza - este o curbare a coloanei vertebrale în plan antero-posterior cu convexitatea orientată anterior, la nivel de zonă lombară. Atitudinea atrage o înclinare a capului şi gâtului înainte, umeri căzuţi, omoplaţi desprinşi, abdomen proeminent, membrele superioare în flexie, iar cele inferioare în hiperextensie, cu bazinul mult înclinat înainte.
Tratament:
A.) Masaj cu precădere la coloana vertebrală, zona lombară, zona abdominală.
B.) Efectuarea mişcărilor următoare din poziţiile: şezând pe genunchi cu sprijin pe palme, culcat pe spate, atârnat, se execută diverse exerciţii statice de angrenare a zonei lombare şi a abdomenului.
C.) Efectuarea de exerciţii dinamice prin: îndoiri înainte, rotări şi răsuciri efectuate cu trunchiul înclinat înainte; mişcări de braţe şi picioare care să amplifice flexia trunchiului.
- exerciţii de respiraţie;
- exerciţii de târâre (mai ales din şezând);
- exerciţii de escaladare şi echilibru;
- exerciţii de relaxare;
- sunt contraindicate poziţiile lordozante şi mişcările de extensie;
c. Scolioza - Este o deviaţie laterală a coloanei vertebrale în plan frontal, care prezintă una sau mai multe curburi. Astfel scoliozele pot fi simple, în forma literei C sau în forma literei S. Curbarea laterală a coloanei vertebrale determină şi o torsionare intervertebrală, în consecinţă apar asimetrii musculare de tonus şi de volum ce scot în evidenţă torsionarea. Aprecierea torsiunii vertebrale se face prin evidenţierea arcurilor costale (deseori deformate) ce apar de partea convexităţii. Întregul trunchi va prezenta asimetrii concomitent curbării scoliotice. În cazul scoliozei în „C", simple, linia umerilor este asimetrică, umărul din partea convexităţii este mai ridicat, omoplaţii sunt asimetrici, axa bazinului este înclinată de partea convexităţii, iar triunghiurile brahiotoracice sunt şi ele asimetrice, cel de partea cavităţii fiind mai mare.
Scolioza în „S" este mult mai gravă. Linia umerilor este înclinată în aceeaşi parte cu cea a bazinului, omoplaţii sunt asimetrici, existând o mare diferenţă între forma celor două triunghiuri brahiotoracice. Gravitatea scoliozei duce la tasarea vertebrelor şi a discurilor intervertebrale, dar şi la dereglări respiratorii, cardio vasculare şi nervoase (prin compresiunea fibrelor nervoase radiculare ale măduvei spinării).
Tratament:
A.) - Masaj manual general care va urmări tonifierea concentrică a musculaturii din partea convexitătii şi excentrică a muşchilor din partea concavităţii
- Masajul special executat de specialistul osteopat care va cuprinde:
-detorsionare activă a coloanei,
-corectarea asimetriilor umerilor şi bazinului,
-corectarea asimetriilor toracelui,
-formarea reflexului stabil de atitudine corectă a corpului,
B.) - Exerciţii statice sub forma poziţiilor, asimetrice, cu braţ şi picior opus în caz de scolioză în „C" şi cu braţ şi picior de aceeaşi parte, în caz de scolioză în formă de „S".
- Pentru trunchi sunt indicate îndoiri laterale înspre partea convexităţii şi foarte multe extensii.
- Capul, gâtul şi membrele vor amplifica mişcările trunchiului, braţele şi picioarele vor lucra asimetric, în funcţie de sensul curburii coloanei vertebrale
- Exerciţii de târâre din culcat, din stând pe genunchi cu sprijin pe palme. Exerciţii de căţărare cu priza asimetrică şi suspensii.
- Exerciţii de respiraţie şi redresare activă şi pasivă.


AFECŢIUNI MUSCULARE
a. Atonia musculară - Amiotonia congenitală - Este diminuarea capacităţii contractile a muşchilor,în perioada de repaus (fâră să fie paralizie). În acest caz picioarele şi muşchii spatelui sunt cei mai afectaţi deoarece ligamentele sunt relaxate prin hipotonia musculară şi prin urmare articulaţiile sunt slăbite. Pacientul oboseşte atât la mers, cât şi în poziţia şezut, iar pachetele musculare devin moi şi fără tonusul necesar - normal.
b. Atrofia musculară - Este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului celulelor sau ţesuturilor musculare prin nefuncţionarea sau nesolicitarea acestora.
Tratament:
În toate diagnosticele de mai sus se va aplica acelaşi tratament după cum urmează:
- Aplicarea de masaj manual circulator pe tot organismul;
- Aplicarea de metode vasoconstrictoare în zonele musculare cele mai afectate;
- După primele trei şedinţe de masaj se va continua cu masajele circulatorii, dar se va insista pe cel abdominal, în funcţie de ciclurile respiratorii consecutive ale pacientului;
- Vibroterapia generală;
- în timpul, tratamentului se recomandă aplicarea de raze infraroşii. În fiecare şedinţă se va avansa în sensul creşterii energiei masajului, adică manipulările vor fi din ce în mai profunde. În caz de dureri musculare radiante vezi mai jos.

c. Dureri musculare - Este durerea care se manifestă la nivelul unuia sau mai multor muşchi putând radia în una sau mai multe zone ale corpului, urmând traseul unui nerv, muşchi, fascie, ş.a., ca rezultat a unei leziuni sau tulburări musculare.
Tratament:
Se va aplica: - Infraroşii 5 minute.
- masajul manual:
- se vor urmării nervii şi fibrele (fasciculele musculare) pe întreg traiectul lor, cu unu sau mai multe degete. Se vor efectua mişcări lente de alunecare cu policele pe toată zona dureroasă;
- vasoconstricţii în toate zonele iradiante ale durerii;
- vibraţii generalizate;
d. Miozite - Este o inflamaţie musculară care apare la unul sau mai mulţi muşchi şi care poate fi traumatică sau de natură inflamatorie.
Miozita traumatică - Spre deosebire de cea simplă, se datorează unor răni la suprafaţa muşchiului, care pot produce infecţii, provocând inflamaţia.
Miozita reumatică - Spre deosebire de cea simplă, în acest caz este vorba despre o acumulare de acid lactic sau alte substanţe rezultate din metabolismul muscular sau a unor alterări ale terminaţiilor nervoase şi senzitive, a muşchiului respectiv.
Tratament:
În miozita traumatică se va trata infecţia ca atare.
În miozita reumatică, tratamentul va consta în:
- masaj manual în toată zona posterioară şi anterioară, care se va face lent şi cu pauze la muşchii care devin dureroşi;
- înainte de masaj se poate aplica tratamentul cu infraroşii;
- se va executa masajul unor anumite grupe de muşchi, în timp ce la celelalte grupe vor fi supuse acţiunii cu infraroşii;
- căldura prin infraroşii va fi bine controlată, ea trebuind a nu fi excesivă şi nici de lungă durată. Va fi altemativă, timp de 2 -3 minute, cu pauze de 30 de secunde;
- vibroterapia se va face mai ales la muşchii cu dureri, va fi la început blândă, apoi mai dură şi la sfârşit, se revine ca la început;
- masajul manual aplicat va fi executat între circulatoriu şi sedativ (netezire), deci va fi lent, mergând spre profunzime.

e. Miastenia gravis - Este o slăbiciune generală a muşchilor voluntari, în care bolnavul se epuizează foarte uşor. In acest caz nu există atrofie. Pot fi afectaţi muşchii faciali, membrele superioare şi inferioare, muşchii toracici. Un rol considerabil în acest tip de boală îl joacă timusul.
Tratament:
- masaj manual general circulatoriu, în profunzime pentru a activa circulaţia sanguină, masaj tonifiant şi infraroşii.
- vibroterapia.
- duş scoţian cald-rece, se va termina cu cald.

f. Boala „Thomsen" sau miotonia congenitală - Reprezintă o serie de spasme care se produc la nivelul muşchilor voluntari. De fiecare dată când se produce o mişcare, aceşti muşchi se relaxează cu întârziere.
Tratament:
- manevre kinetice în zona poplitee, lombosacrată, ceafa pe partea posterioară cu manevre neurosedative;
- 5 minute infraroşii;
- masaj general.

g. Spasme musculare - Este durerea produsă prin contracţia involuntară, a muşchiului prin mecanisme reflexe; Cauzele pot fi multiple şi complexe, incepând cu tulburări electrlitice caracteristice carenţelor de calciu, magneziu, bor, pâna la cele de nartură neurologică (iritaţii radiculare, tulburări piramidale şi extrapiramidale în suferinţele cerebrale, etc.)
Tratament:
- se tratează ca ruptura musculară.

h. Hipertrofia musculară - Este creşterea exagerată a anumitor grupe de muşchi prin uzul lor constant, fară repaus. Aceasta poate lua o notă idiopatică, mergând spre gigantism.
Tratament:
- masaj manual general relaxant, neurosedativ.

i. Pleurodinita - Este durerea muşchilor care formează peretele toracic, şi anume: pectoralii şi intercostalii. Aici se produce o îngroşare a acestor muşchi, iar durerea este mai accentuată în inspiraţie.
Tratament:
- In prima şedinţă se vor aplica ventuze pe muşchii pectorali, intercostali şi pe marele dinţat, având grijă să nu se ardă pielea mai sensibilă în aceste zone. Se vor face vibraţii uşoare şi discrete, fricţiuni palmodigitale uşoare şi discrete, superficiale la aceiaşi muşchi.
- La a doua şedinţă, se va face un masaj pe spate, insistând pe fricţiuni şi frământări.
- A treia şedinţă va consta dintr-un masaj general al abdomenului şi a muşchilor pectorali. Se va insista pe presiuni palmare superficiale.
- La a patra şedinţă, se va aplica un masaj manual general al întregii regiuni anterioare şi posterioare, mai ales la cea a muşchilor pectorali, marele dinţat şi intercostali. La abdomen nu trebuie omisă fricţiunea palmodigitală de tip respirator, adică în inspir şi expir profund al pacientului.
- In cea de-a 5-a şedinţă se vor combina masajul general, plus ventuzele şi razele infraroşii la muşchii menţionaţi.
- Se vor repeta ultimii paşi şi la celelalte şedinţe ca la ultima şedinţă.
j. Distrofia musculară sau miopatică - Este o degenerare progresivă a muşchiului. Uneori, simptomele distrofiei pot să se asemene cu distrofia musculară de tip infantil sau facio-scapulo-humeral care, de obicei, se manifestă încă din adolescenţă. Aceasta se manifestă mai întâi prin afectarea muşchilor facial: gura rămâne deschisă, pentru ca buzele să slăbească şi să se îngroaşe, pleoapele se închid cu multă greutate şi sunt afectaţi muşchii interiori ai limbii şi ai ochilor. Mai târziu acest proces se prelungeşte către regiunea scapulară, cu rigiditatea umerilor, iar mai apoi procesul atinge braţele.
Tratament:
- acelaşi ca pentru atrofii musculare.
k. Reumatism muscular - Este o boală inflamatorie, produsă de alergia organismului la infecţia cu streptococul hemolitic, caracterizată prin inflamaţia ţesutului conjunctiv din întregul organism.
Mialgiile, neuromialgiile şi miozitele au aceeaşi factori etiologici cunoscuţi: infecţiile de focar, infecţiile generale, traumatismele, eforturile, climatul rece şi umed etc. Miozitele recunosc stări lezionare mai avansate (muşchi tumefiaţi, cu noduli) şi au ca simptom durerea şi redoarea musculară. Exemple de mialgii: lumbago, cervicalgia, dorsalgia, mialgia fesieră.
MIALGIA = durere musculară.
Exemple de miozite: miozita reumatică (cu V.S.H. crescut). Miozita se deosebeşte de mialgie datorită contracturilor (pe zona de muşchi afectată) dobândite în plus faţă de mialgie.
Tratament:
- vezi la ruptura musculară.

l. Lumbago - Este o boală inflamatorie, cu durere bruscă, intensivă, localizată la nivelul regiunii lombo-sacrate, anume miofibrosita muşchilor lombo-sacraţi. Este provocată de obicei de umezeală, frig, curent de aer rece sau efort fizic neobişnuit, dar totodată poate fi provocat şi de îmbolnăvirea organelor vecine: coloana vertebrală, articulaţia sacro-iliacă, rinichii, prostata sau organele genitale la femei. Această boală se manifestă prin mişcări rigide datorate muşchilor inflamaţi până la contractare, deveniţi rigizi; spasmele musculare sunt uneori scurte dar tăioase, sau grave, ascuţite. Uneori durerile ţin doar câteva secunde. Muşchii afectaţi sunt dorsal şi cei spinali.
Tratament:
- aplicarea de infraroşii în regiunea lombosacrată, timp de 5 minute cu pauze de 30 secunde între ele.
- masaj manual superficial pe tot spatele mai întâi, apoi pe coloana vertebrală, ceafă, după care se va trece cu precădere la zona lombosacrată.
- masajul se face cu mişcări lente la început, se va creşte intensitatea încetul cu încetul; mişcările vor fi compresive, superficiale, medii, iar apoi profunde.
- se revine la infraroşii.
- se vor aplica fricţiuni, plus tapotament uşor şi ritmic în afara locurilor dureroase.
- presiuni cu palmele în regiunea lombosacrată, efectuate de-a lungul coloanei vertebrale.
- se va face un masaj de tip circulator la extremităţile inferioare.
- vibraţiile vor fi discrete şi generale.
- infraroşii timp de 5 minute.
- se va executa netezire în toată regiunea pusterioară.

m. Nevralgia de trigemen prin fibrozita - Este o boală inflamatorie a ţesutului muscular datorată inervaţiei provocate prin nevralgia de trigemen. Aceasta este diferită faţă de nevrită de trigemen. Ca puncte nervoase inflamate ce cauzează fibrozita din zonă, enumerăm:
- nervul supraorbital,
- ramura nervului oftalmic,
- nervul supratrochlear, ramura nervului oftalmic,
- nervul infraorbital - ramura terminală a nervului maxilar superior, ce trece dedesubtul ochiului,
- nervul temporal - ramura nervului orbital situat deasupra zigomaticului.
Tratament:
A.) Pacientul în decubit ventral
- Se aplică infraroşii cervicale;
- Masaj sedativ cu fricţiuni în regiunea cervicală;
- Frământări digitale - în combinaţie cu fricţiuni;
B.) Pacientul în decubit dorsal:
- Se va efectua un masaj de drenaj limfatic;
- Se vor aplica mişcări digitale pe portiunile dureroase inervate de trigemen;
n. Ruptura musculară - Este vorba de ruptura tendonului fibrei musculare sau a fibrei în sine. Dacă ruptura se produce la nivelul fibrelor musculare, se produce cheag de sânge, care se acumulează şi produce durere intensă.
Tratament:
Acest tratament se aplică nu numai în caz de ruptură musculară, ci şi la fibrozita, spasm muscular, sau reumatism muscular după cum urmează:
- Se aplică infraroşii pe. grupa de muşchi afectaţi, timp de 5 minute (cu perioade de pauză de 30 de secunde).
- Se va face un masaj manual generalizat în regiunea posterioară sau anterioară care va cuprinde regiunea amintită anterior.
- Se vor face fricţiuni, frământări uşoare în partea afectată şi în zona cu rigiditatea crescută.
- Se vor aplica presiuni în aceleaşi zone, altemativ cu fricţiuni.
- Vasoconstricţii în zonele musculare afectate.
- Aplicarea de infraroşii în zonele tratate (din nou, 3 min.).
- Terapia va fi generalizată şi discretă.
- In caz de durere inter-spinoase (fără artroze), se vor aplica proceduri din lumbago, se va masa spatele în fiecare şedinţă, cu manipulări generale.


AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR
a. Contuzia - Este leziune tisulară a articulaţiilor sau muşchilor cauzată de acţiunea mecanică, prin lovire, care are ca efect o compresiune a ţesuturilor fără rupturi externe. În forme uşoare se produce o hemoragie capilară producătoare de echimoze, în cazuri mai grave însă sângele de sub ţesuturile invadate se poate infecta formând cangrene. Contuzia se manifestă prin dureri locale, tumefiere, echimoze şi uneori impotenţă funcţională.
Tratament:
- comprese locale cu apă şi alcool sau uleiuri esenţiale de aromaterapie.
- masaj uşor.
- masaj manual de prevenire a inflamaţiilor. Masajul poate fi aplicat chiar şi în acest caz traumatic, mergând la distanţă de locul lezat, proximal. Vom folosi manevre pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi menţinerea tonusului muscular din jur.
- vom folosim neteziri, fricţiuni uşoare, vibraţii.
b. Entorsa - Este o leziune articulară produsă printr-o mişcare forţată ce depăşeşte limitele mobilităţii fiziologice normale, producând o întindere sau/şi ruptură parţială sau totală a ligamentelor articulare, fără să intervină însă deplasări de la normal ale segmentelor osoase care alcătuesc articulaţia.
Se manifestă prin dureri, inflamaţii articulare, chiar exudaţia articulaţiei (hidrartroză), tulburări de circulaţie locală, echimoze, impotenţă funcţională.
Tratament:
- comprese reci, locale, antiinflamatoare;
- aparat gipsat la nevoie;
- kinetoterapie;
- mişcări de flexii şi extensii adresate segmentelor articulare sau musculare învecinate;
- masaj manual aplicat la distanţă proximală pe segmente distale, în scopul reducerii inflamaţiei, îmbunătăţirii circulare sanguine, prevenirea hipotrofiei musculare. Mişcările aplicate vor fi neteziri uşoare, fricţiuni, frământat în cută, rulat, cernut, tapotament ventuză ,tocatul sau bătătoritul.
Şedinţa durează 30 de minute şi se repetă de 2 ori pe zi.
c. Luxaţia - Este o dislocare traumatică a capetelor articulare a oaselor şi fixarea lor în această poziţie malefică, prin contractură musculară.
E cauzată de slăbirea sau traumatizarea ligamentelor articulare. Când ligamentele articulare se rup, capul articular iese din cavitatea articulară, rămânând ca atare pe această nouă poziţie.
Tratament:
- se repune articulaţia în poziţie normală prin metode ortopedice.
- aparat gipsat sau bandaj de imobilizare articulară la zona afectată.
- kinetoterapie.
- masaj pentru ameliorarea circulaţiei sanguine, reducerea tulburărilor vasculare, prevenirea hipertrofiei musculare, menţinerea tonusului musculaturii învecinate.
- în sechele, după vindecare şi eliminarea aparatului gipsat, masajul va consta în neteziri cu palma, fricţiuni cu vârful degetelor. Frământatul, rulatul, tapotamentul ventuză, tocatul şi bătătoritul se vor aplica cu discemământ şi după caz pe segmentele învecinate articulaţiei afectate.
- infraroşii.
- vibraţii.
- duş scoţian, rece-cald.
d. Întinderi musculare , întinderi de ligamente - Este o afecţiune musculară sau ligamentară, după caz, care au o cauză comună: trauma prin extensii prelungite şi forţate a musculaturii (respectiv a ligamentelor). Ele se manifestă prin dureri locale, inflamaţii uşoare şi când aceasta este la forma maximă a gravităţii, poate merge până la scăderea funcţionabilităţii, de pildă o febră musculară putemică care produce o mişcare greoaie, o întindere de ligamente care produce jenă sau dureri mici ca intensitate şi de scurtă durată şi acestea îndeosebi după revenirea din stare de repaus în activitate.
Tratament:
- infraroşii.
- masaj manual pentru facilitarea circulaţiei sanguine dar totodată şi pentru energizarea zonei. La început mişcările vor fi mai uşoare: neteziri, fricţiuni circulare urmând ca pe parcurs să crească gradat intensitatea, fricţiuni în cută, neteziri, neteziri ascendente.
- Kinetoterapie.
e. Cicatricea - Este un nou ţesut care s-a format prin unirea marginilor unei leziuni provocate din incizii chirurgicale, traume mecanice, chimice, arsuri etc.
Tratament:
- are loc pe parcursul procesului de cicatrizare, în jurul plăgii având scop de revitalizare a ţesuturilor plăgii şi grăbind vindecarea.
- infraroşii.
- masaj de reglare a circulaţiei sanguine locale, care se va executa distal, proximal şi pe segmente spre zona afectată iar musculatura din jur, masaje blânde relaxante sau acolo unde este cazul de menţinere a tonicităţii musculaturii inactive. Mişcările constau în neteziri, frământat uşor, presiuni executate cu vârful degetelor.

f. Fractura, sechele după aparat gipsat - Ruptura unui os cauzată fie de un traumatism fie apărută spontan în urma unei boli de oase (osteoporoză).
Ruptura poate fi completă, incompletă sat doar o fisură. Fractura poate fi deschisă, atunci când capetele deschise prin ruptură ale osului, dure fiind, perforează părtile moi din jur sau de deasupra, putând străbate până la exterior cauzând astfel plagă, sau fractura poate fi închisă când părtile moi din jur rămân intacte. Ea poate fi fractură unică, când osul lezat prezintă o singură fractură, poate fî multiplă când pe acelaşi os lezat s-au produs mai multe fracturi sau fractura poate fi cominutivă prin fârâmiţarea osului la nivelul traumei. Dacă fractura s-a produs la nivelul traumei, vorbim de o fractură directă, dar dacă aceasta s-a produs la o anumită distanţă de locul traumat, vorbim de o fractură indirectă.
Fractura se manifestă în primul rând printr-o tumefiere rapidă, sau chiar o hemoragie deschisă, plagă deschisă, deformarea prin dislocare, mobilitatea anormală şi durere. Fracturile oaselor capului se recunosc prin hemoragii nazale, bucale sau la nivel de ureche sau paralizii.
Tratament:
- imobilizarea improvizată a osului;
- repoziţionarea (readucerea) şi imobilizarea oaselor rupte prin aparat gipsat şi tratarea complicaţiilor intervenite care de regulă apartin medicului specialist ortoped;
- masajul manual va avea scop reglarea circulaţiei sanguine, înlăturarea tulburărilor vasculare şi tonifierea lor, mobilizarea capsuloligamentelor articulare pentru ameliorarea mobilităţii acestora, reglarea drenajului limfatic, restabilirea şi îmbunătăţirea elasticizării şi tonifierii musculaturii, cât şi de evitare a atrofiilor musculare din jur. Masajul se poate lucra intercalat cu infraroşii. Mişcările de masaj vor cuprinde neteziri şi fricţiuni pentru zona articulară ca o protecţie împotriva depunerilor de aderenţe şi tonifierea capsulei; urmează un masaj pe segmentele zonei învecinate fracturii, care constă din neteziri lucrate cu palma, fricţiuni alternate cu neteziri, fricţiunile cu degetele urmează celor executate cu palma în scopul de a facilita circulaţia şi a înlătura inflamaţiile, urmând rulatul sau frământatul blând, cemutul şi tocatul uşor ca stimul al tonusului muscular.
- vibroterapia.
- infraroşii.
- kinetoterapie după aparatul gipsat.


AFECŢIUNI VASCULARE
a. Varice - Este o afecţiune circulatorie venoasă, o insuficienţă venoasă cronică, cu tulburări trofice. Se manifestă prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare şi oboseală pe membrele afectate.
Tratament:
A.) Pacientul în poziţie culcată în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonală de până la 90 de grade
- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;
- Hidroterapie, duş scoţian, prin altemanţă apă rece cu apă caldă, terminându-se cu temperatura care se află în cameră sau afară, dacă urmează părăsirea camerei;
- masaj - cu contraindicaţie în tromboflebite;
B.) Masajul manual al membrului afectat:
- Se aplică un masaj specific acestei părţi de corp;
- Se foloseşte netezirea pe gambe şi coapse în sens centripet, care uşurează hemodinamica venoasă. Se aplică fricţiunea mai ales contra tulburărilor vasculotrofice ale pielii şi ţesuturilor subcutanate. Urmează tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia pereţii venoşi.
b. Afecţiuni vasculare cu edeme cronice - Creşterea cantităţii de lichid la nivelul unui ţesut - mai adesea pielea - datorită insuficienţei circulatorii. Regiunea inflamată la presiunea cu degetul lasă o urmă rezistentă numită godeu.
Tratament:
- Masajul părţii care prezintă inflamaţia;
- Masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.
c. Edeme - Reprezintă o creştere a cantităţii de lichid la nivelul unui ţesut datorită insuficienţei circulatorii, boli renale sau prezenţa unui obstacol pe vase sanguine sau limfatice.
Cauza care o produce: insuficienţe circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.
Se manifestă prin inflamaţii care la presiunea cu degetul, lasă o urmă persistentă. Este vizibilă cel mai adesea la picioare, mâini, faţă.
Tratament:
- se elimină cauza.
- vibroterapie,
- masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizează drenarea limfei. Masajul special pe zona afectată va consta din netezire, frământări, presări, tocatul cu degetele, vibraţii. Bineînţeles totul se va executa dinspre exterior, spre inimă.
d. Afecţiuni vasculare de stază limfatică - încetinirea circulaţiei limfei în urma unor obstacole.
Tratament: se vor executa:
- Masaj manual general, de drenaj limfatic;
- Vibraţii generalizate - pentru a ajuta circulaţia limfei;
- Neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii şi ţesutului subcutanat în toate sensurile şi pentru a facilita circulaţia limfatică urmate de fricţiuni cu ambele mâini pentru a îmbunătăţii circulaţia sanguină, şi a favoriza resorbţia edemelor.


AFECŢIUNI NEUROLOGICE
a. Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al cărui nume îl poartă: facială, intercostală, de trigemen, pelviană, sciatică etc. A nu se confunda cu nevritele care se diferenţiază de nevralgii datorită tulburărilor care le manifestă ex. retrobulbară, interstiţială progresivă, optică etc.
Tratament:
- Se aplică infraroşii.
- Masaj manual general uşor, apoi pe coloana vertebrală, urmat de un masaj local pe nerv sau zonă afectată, sedativ, în sens invers, gen „non durere".
- Se aplică tapotament uşor urmat de netezire.
- Vibroterapia.

b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinţă inflamatorie foarte dureroasă, a nervului trigemen.
Tratament:
- Se aplică infraroşii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.
- Masaj manual în zona muşchiului trapez, la nivel de prima vertebră dorsală, mai exact la jumătatea distanţei între acesta şi articulaţia umărului. Masajul se va executa prin fricţiuni şi frământări digitale.
-Se urcă apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toată porţiunea afectată, se aplică vibraje manuale, după care se încheie cu netezire.

c. Nevralgia intercostală - Este o durere localizată la nivelul toracelui, datorită suferinţei nervilor intercostali.
Tratament:
A.) - masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior şi posterior, pe toată cutia toracică; cu insistenţe asupra mişcărilor de neteziri circulare, fricţiunilor uşoare, netezire şi vibraţii.
- Se aplică infraroşii;
- Masaj neurosedativ şi kinetic;
B.) - Mişcări de rotaţie a trunchiului spre stânga şi apoi spre dreapta, altemativ
mişcări de extensie urmate de aplecări;
-Vibroterapie.
d. Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, după cum îi spune şi numele, este o inflamaţie a nervului sciatic, manifestată prin durere de-a lungul nervului, în zona lezată care poate fi cuprinsă de la zona lombosacrată, continuând pe jumătatea feselor, coborând pe coapsă, gambă până la călcâi, atât pe interiorul cât şi pe exteriorul membrului inferior, din care cauză adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamaţii poate fi de natură traumatică, discopatii lombare (hernii discale, tasări), tumoarea medulară, mişcări bruşte (având în consecinţă subluxaţii vertebrale), efort fizic deosebit şi neobişnuit, expunerea la curenţi de aer rece.
Tratament:
- Se va urmări eliminarea cauzelor de iritaţie a nervului afectat;
- Masaj sub aplicare de infraroşii în zona lombosacrată;
- Masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii scapulare şi a cefei, apoi a coloanei vertebrale, după care masajul zonei lombosacrate mai întâi cu mişcări blânde care se vor transfoi-ma mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continuă masajul urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu mişcări de netezire, circulare, la intensitatea suportată de pacient, vibraţii pentru calmarea durerilor, apoi fricţiuni, frământări digitale şi în încheiere o netezire.

e. Nevrita - Este inervaţia unui nerv, manifestată, printr-o serie de tulburări în funcţie de particularităţile şi funcţiile nervului afectat, cauzată de inflamaţii sau infecţii.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii manuale;
- masaj stimulent al circulaţiei sanguine, neteziri, fricţiuni uşoare urmate de frământat blând, cernut, rulat şi în încheiere netezire calmantă.
f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce afectează mai mulţi nervi concomitent. Se manifestă cu precădere asupra membrelor inferioare degenerând în paralizii flasce, amiotrofii, algii, parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestată sub formă de arsură, cald, rece, furnicătură, amorteală, înţepături, etc). Etiologia (cauzele) polinevritelor poate fi: boli infecţioase, diabet, carenţe de vitamine, consum în exces sau intoxicaţii de medicamente sau chiar alcool, tutun.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii de stimulare musculară;
- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectată; de favorizare a circulaţiei sanguine;
- masajul trofic de menţinere a elasticităţii musculaturii denervate, combătând edemele, prevenind instalarea tulburărilor trofice;
- masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectată, respectiv cu segmentul distal al piciorului şi continuând cu cel proximal. Chiar dacă se lucrează la picior, netezirea se va efectua cu ambele mâini, apoi se aplică fricţiunile pentru reglarea circulaţiei sanguine, urmate de frământarea în cută, cemutul şi rulatul adecvate musculaturii hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuză asociat cu alte forme de tapotament adecvate masei musculare.
g. Paralizia - Este o afecţiune ce se manifestă prin nefuncţionarea unor muşchi ai membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi datorată leziunilor sistemului nervos central sau periferic. Majoritatea sunt partiale (hemiplegii a unei jumătăţi de corp cuprinzând una dintre părţi stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde părţi inferioare ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mână). De regulă cauzează o rigiditate, o contractură puternică a muşchilor nefuncţionabili ducând la atrofia acestora în timp.
Tratament:
- kinetoterapie;
- masaj pe toată zona afectată, insistând asupra deblocajelor energetice la musculatura rigidă sau energizând musculatura atrofiată, favorizând circulaţia sanguină. Masajele vor fi energice, cu fricţiuni, ciupituri şi terminate prin stimulare efectuate cu mişcări de tapotament.

h. Poliomielita - Boală infecţioasă ce cauzează paraliziea membrelor inferioare. Afectează copii.
Tratament:
- ca mai sus.

i. Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidală a sistemului nervos, caracterizată printr-o limitare a mişcărilor membrelor. Este cauzată de regulă după traumatisme, compresiuni, infecţii.
Tratament:
- acelaşi ca pentru paralizie.

j. Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi periferici cauzată de inflamaţii putemice, ischemii sau viroze (în care caz tratamentul constă în masaj - insistând energic pe zonele afectate) fie o altă cauză o constituie traumatismele. De exemplu la picioare sau mâini prin contuzii, compresiuni, luxaţii, plăgi sau fracturi. Paralizia se manifestă prin dispariţia mişcărilor voluntare ale muşchilor cu inervaţia datorată nervului afectat, prin amiotrofie, tulburări de sensibilitate sau vasculare ale pielii. în funcţie de gradul leziunii, afecţiunea e mai gravă sau parţială, deci mai uşoară.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraj stimulator al musculaturii;
- masajul va urmări ameliorarea circulaţiei sanguine locale, menţinerea elasticităţii şi excitabilităţii musculaturii denervate, prevenirea atrofierilor musculare. Masajul va fi executat ca un stimulent cu manevre energice, chiar şi netezirile vor avea o notă energică. Fricţiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsală a lui) activează asupra circulaţiei sanguine.
Fricţiunile şi ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea străbate până la nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitaţia musculaturii denervate.
Frământatul în cută, rulatul şi baterea sub formă de tocat urmate de tapotament vor finaliza masajul prin tonusul dat şi excitabilitatea muşchilor hipotrofici.

k. Pareza - Este o paralizie de formă uşoară a unui muşchi. Se caracterizează prin scăderea capacităţii de control asupra muşchiului afectat şi tulburări trofice.
Tratament:
- Vezi paralizie.

l. Paralizia facială - Este datorată proceselor ischemice, inflamatoare sau virotice a nervilor faciali. Se manifestă prin pareza diferiţilor muşchi ai feţei pe partea nervului afectat.
Tratament:
- infraroşii;
- kinetoterapia prin mişcări de mimică în oglindă cu participarea muşchilor afectaţi;
- Masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor începând de la linia mediană a feţei până spre marginile feţei. Masajul se continuă cu fricţiuni şi ciupituri şi se termină cu mişcări de tapotament percutat.

m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumătăţi de corp. Aceasta poate să fie flască sau spastică. Ea survine în hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În cazul în care mobilitatea este doar partial pierdută, vorbim de hemipareză.
Tratament:
- Se indică tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.

n. Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se confunda cu paralizia generală de care se diferenţiază, prin păstrarea funcţionalitaţii unei părţi a corpului.
Tratament:
- Este specific paraliziilor;

o. Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului unor celule, ţesuturi, structuri nervoase sau organe cu consecinţe însemnate asupra funcţionabilităţii acestora sau prin lezarea centrilor nervoşi. Atrofia nervilor poate apare în consecinţa bolilor cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatită, musculare, senile etc.
Tratament:
- Masaj manual circulator pe tot organismul;
- Aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de aceşti nervi;
- După primele 3 şedinţe de masaj se va continua cu masajele circulatorii crescând în intensitate, se va insista pe masajul abdominal în funcţie de respiraţie ca ciclu respirator consecutiv al pacientului, se vor urmări nervii pe traiectul lor în mişcări aplicate cu policele, fricţiuni, frământări uşoare, tapotamente.
- Infraroşii;
- Vibraţii;
- Duş scoţian, rece-cald-rece.
p. Dupuytrenul - Este o boală caracterizată prin diminuarea volumului unor celule ce au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o nouă formă, denaturată, a mâinii, aceea de gheară.
Tratament:
- kinetoterapie cu executarea de mişcări ale membrelor din articulaţia umărului, apoi a degetelor;
- infraroşii;
- masajul general al spatelui, forma uşoară, a coloanei vertebrale, coborând pe membrul afectat cu mişcări circulare, apoi fricţiuni, cu insistenţă pe zona palmară şi a degetelor, cu predilecţie asupra spaţiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua de la vârf către palmă. Masajul se va încheia prin scuturări, vibraţii ce cuprind întreg membrul afectat de la vârful degetelor până la articulaţia de bază, apoi centura de comunicare şi în sfârşit coloana vertebrală în zona centurii (scapulare).
r. Scleroza - Este înlocuirea unui anumit ţesut parenchimatos specific prin ţesut conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezintă o modalitate de reparaţie a unor ţesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea ţesutului funcţional cu ţesut conjunctiv, se produce o scădere a capacităţii funcţionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se referă la pereţii arteriali.
Tratament:
- Se tratează ca fîbroza cu deosebirea că, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de a fortifica şi nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o zonă fără răspuns al nervilor.

s. Scleroza multiplă sau scleroza în plăci - Este o afecţiune neurologică, care se caracterizează în funcţie de locul unde este instalatâ şi în care se găseşte ca focar procesul de demielinizare, precum şi de gradul întinderii ori de numărul plăcilor diseminate în întreg sistemul nervos.
Mielina = substanţă albă de origine lipidică - grăsimi constituite din alcooli şi acizi graşi - care intră în alcătuirea tecii unor nervi.
Boala de regulă se manifestă prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasă, abolirea reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Mişcări clonice involuntare ale globilor oculari, nevrită optică etc.
Tratament:
- Acelaşi ca la scleroză.
- Masaj de reglare a metabolismului.
Concluzie : în tratamentele pe care omul şi le aplică se recomandă să nu lipsească tratamentul de bază: masajul -cel mai eficace şi natural tratament uitat parcă de toată lumea, de medici chiar şi de bolnavi, dar care intervine atât de benefic în rezolvarea problemelor de sănătate. În Orient oamenii sunt mult mai sănătoşi decât noi pentru că practică masajul. Noi de ce n-am putea?
AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI
l. BOLI DE NUTRIŢIE
a. Oboseala - Este o stare trecătoare de epuizare musculară sau nervoasă, apărută după o activitate intensă şi îndelungată (fără antrenament) sau după o boală acută (febră) sau cronică (anemie). Oboseala marcată creează rezistenţă scăzută la infecţii, datorită mijloacelor scăzute de apărare (reglate de nervi).
Oboseala este cauzată de:
- acumularea produşilor de catabolism în muşchi, în celulele nervoase (acidul lactic şi dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau chiar din cauza producerii cataboliţilor din organism într-un ritm mai accentuat decât pot fi oxidaţi şi eliminaţi;
- lipsă de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;
- intoxicaţii cu produşi catabolici (uree) care împiedică funcţionarea celulelor musculare sau nervoase.
Oboseala nervoasă o precede pe cea musculară.
Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz de epuizare şi supraîncordare, sau cronice: în surmenaj, suprasolicitare sau boli cronice consumptive.
b. Epuizarea este facilitată de unele stări predispozante ca debilitatea fizică, astenia, convalescenţa după boli cronice, tulburări glandulare, boli decompensate ale inimii, inaniţia (foame), malnutriţie, subnutriţie, etc.
Tratament:
- repaus imediat şi total;
- linişte şi izolare;
- încălzirea corpului;
- administrarea de substanţe întăritoare, sucuri naturale de fructe sau legume dulci, băuturi dulci şi calde, vitamine, tonice cardiace (mierea de albină, polen).
- exerciţii uşoare de respiraţie şi inhalaţii.
- masajul este recomandat în zilele următoare pentru a ajuta la refacerea organismului. Mişcările vor fi blânde şi superficiale la început pentru activarea circulaţiei şi calmarea sistemului nervos.
c. Surmenajul - este o stare de oboseală cronică, cumulativă, manifestată prin tulburări complexe ce cuprind aproape toate funcţiile vitale ale organismului, dintre care cele mai pronunţate sunt cele ale sistemului nervos central, şi aceasta datorită faptului că persoana epuizată face un exces de activitate, forţând nota printr-o supraactivitate la care nu face faţă, la care se mai adaugă şi greşeli în alimentaţie şi odihnă, lipsa condiţiilor igienice, muncă exagerată în intensitate, dură sau slab organizată, sau executată fără o dispoziţie psihică favorabilă etc.
Tratament:
- înlăturarea cauzelor şi a simptomelor;
- masaj complex ca factor de odihnă activă, de recuperare şi recondiţionare.

d. Debilitatea fizică - Este o stare de slăbire a organisrnului care este de obicei consecinţa unei subnutriţii sau a unei boli îndelungate. Organismul fizic este puţin rezistent la orice formă de efort.
Tratament:
- odihna activă,
- kinetoterapia,
- alimentaţia raţională,
- mişcări profunde de respiraţie,
- masaj general trofic primele 3 şedinţe mai uşoare, după care intensitatea va creşte în scop energizant,
- infraroşii după primele trei şedinţe de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,
- vibroterapie.
e. Obezitatea - Este o stare patologică, un sindrom metabolic constând în creşterea excesivă a ţesutului lipidic (grăsos).
Cauza provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentaţie.
Ea este favorizată şi de lipsa de mişcare (sedentarism), atunci când persoana nu favorizează consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea este cauzată de o tulburare endocrină (hormonală) cu origine hipofizară, tiroidiană, suprarenală sau diminuarea funcţiilor glandelor genitale.
Manifestarea acestei dereglări este vizibilă prin mărirea volumului şi greutăţii corpului. Greutatea ideală a corpului este egală cu atâtea kilograme câţi centimetri înălţime are corpul respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înalţime optim ar fi 70kg. Din această cifră se pot scade până la 10 kg sub vârsta de 20 de ani şi putem adăuga ceva de până la maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferenţiere în funcţie de sex (la femei se scad circa 5 kg.).
Tratament:
-alimentaţia raţională reducând caloriile în toate cazurile până la 1000-1200 de calorii pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, făinoase şi grăsimi), consumând de preferinţă multe salate de legume, care umplu stomacul şi creează senzaţia de saţietate fără un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alături de legume vor completa necesarul de vitainine şi săruri.
- combaterea constipaţiei;
- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;
- mişcare multă, plimbări;
- kinetoterapie;
- Masaj manual general efectuat la început cu mişcări uşoare, continuând mai apoi cu mişcări din ce în ce mai energice şi profunde, fricţiuni, frământări, tapotament, rulat şi cernut şi încheiat cu vibraţii.

Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho