Reclama site....

-

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Masajul terapeutic

Masajul terapeutic 

Print


Masajul terapeutic


Principalele afecţiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:
1. Afecţiuni ale articulaţiilor şi tendoanelor:
- omalgii
- contracturi musculare
- tendinopatii - torticolis
- cefalee fibrozitică
- fibrozita

2. Afecţiuni cu deformări ale coloanei vertebrale:

- cifoza
- lordoza
- scolioza

3. Afecţiuni musculare:

- atonii musculare
- atrofii musculare
- miozite
- miastenia gravis
- hipertrofia musculară
- distrofia musculară
- dureri radiante musculare
- miotonia congenitală - boala Thomsen
- spasme musculare
- pleurodinita
- reumatism muscular
- lumbago
- ruptura musculară
- nevralgia de trigemen prin fibrozare

4. Afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor:

- contuzii
- entorsa
- luxaţia
- întinderi musculare
- întinderi de ligamente
- cicatricea
- fractura - sechele


5. Afecţiuni vasculare:

- îndeosebi de tip venos-varice
- cu edeme cronice
- stază limfatică

6. Afecţiuni neurologice

- nevralgii: - nevralgia de trigemen
- nevralgia intercostală
- nevralgia de sciatic - sciatica
- nevrite - polinevrite – polineuropatii;
- paralizia: - parapareza - paraplegii;
- poliomelita
- pareza
- paralizia de nervi periferici
- p. facială
- hemiplegia
- tetraplegia
- atrofia nervului
- dupuytrenul
- scleroza - scleroza multiplă (sau în plăci)

7. Afecţiuni datorate metabolismului

-de nutriţie:
– oboseala
- debilitatea fizică
- obezitatea
- celulita
- guta
- diabetul
-reumatismale de tip inflamator:
- artritele
- poliartritele reumatismale
- spondilita anchilopoetică
- bursita
- reumatismale de tip degenerativ:
- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)
- artroza articulaţiilor membrelor
(gonartroza, coxartroza, etc.)
- hidrartroză
- redoarea articulară

AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR ŞI TENDOANELOR
a. Algia - Este o sensibilitate dureroasa a unor zone localizate: nevralgie (la nerv), mialgia (la muşchi), artralgia (articulară), polialgie (multiplă).

b. Omalgia - Se referă la durerea provocată de periartrita scapulo-humerală. Umărul, este alcătuit din mai multe articulaţii şi anume:
- articulaţia scapulo-humerală, articulaţia sterno-claviculară, articulaţia acromio-claviculară, articulaţia scapulo-toracică.
Fiecare dintre aceste articulaţii sunt învelite în muşchi şi ligamente, iar durerea radiază atât în regiunea cervicală, cât şi în cea a braţului şi cea toracică.
Tratament:
Masaj general: se va începe cu o palpare prin mişcări digitale, ciupituri compresive, ciupituri în „mersul piticului".
Apoi se va invita bolnavul să facă mişcări active, ca:
- Abducţia şi adducţia braţului;
- Rotaţia mediană sau internă, laterală sau extemă, circumducţie;
- Ridicarea braţului în grade diferite (180 de grade);
- Ridicarea braţului şi aducerea mâinii în regiunea cefei;
- Ridicarea braţului şi punerea dosului mâinii la şold, şi de aici cu ridicarea poziţiei încetul cu încetul, către axilă. La aceste mişcări active vom nota când apare durerea şi unde, precum şi gradul de mobilitate integrală a umărului;
- Se va face o combinaţie de mişcări active-pasive, cu abducţia braţului contra rezistenţă, adducţia braţului contra rezistenţă rotaţie extemă, rotaţie internă, antepulsia braţului - toate acestea contra rezistenţă.
A.) Poziţia pacientului - în decubit ventral.
Se vor face următoarele mişcări:
- Fricţiuni ale spatelui după un masaj general;
- Raze infraroşii;
- Un tratament complet al coloanei vertebrale şi cervicale;
- Fricţiuni circulare ample cu ambele mâini şi care să cuprindă umărul şi zonele adiacente;
- Frământarea digitală, de la jumătatea spatelui şi spre scapulă şi umerii care sunt dureroşi, apoi în profunzime;
- Presiuni discrete în articulaţiile scapulo-humerale;
- Vibroterapie;
B.) Bolnavul în decubit lateral pe umărul sănătos:
- Circumducţia braţului (rotaţii de 360 de grade), în poziţie verticală din ce în ce mai ample;
- Mişcarea de joc articulară a articulaţiei gleno-humerale. Mâna pacientului se poate sprijini pe cea a masorului;
- Mobilizarea omoplatului în sens caudal, cranio-medial şi lateral;
C.) Bolnavul în decubit dorsal (cu faţa în sus):
- Flexie şi extensie a braţului;
- Circumducţia braţului cu cercuri mai ample;
- Rotatia medială sau internă şi externă a braţului;
- Tracţiunea braţului aplicată succesiv, în arcuri de amplitudine mare, succesive, crescând până la 90 de grade, dacă e posibil;
- Mobilizarea articulaţiei acromio-claviculare. Se fac presiuni cu mâna dinspre umăr, înapoi şi înainte, iar cu cealaltă mâna se sprijină în partea înaltă a gâtului şi bărbiei pacientului. Capul pacientului va fi plasat în poziţie opusă cu umărul dureros.
c. Contracturi musculare - este o contracţie permanentă, îndelungată a unui muşchi sau a unor grupe de muşchi. Apar adesea la muşchii degetelor, ai membrelor, la faţă, etc. Se caracterizează printr-o consistenţă anormală (dură) la palpare, prin lipsa de elasticitate şi prin dureri fie spontane fie la palparea şi mobilizarea muşchiului.
Cauze: - o ischemie cauzată de poziţia inadecvată, infecţii, intoxicaţii, solicitarea excesivă a muşchiului, etc.
Tratament: -infraroşii; cataplasme şi comprese calde;
-masaj prin: - netezire, fricţiuni, frământat uşor, presiuni, vibraţii.
d. Tendinopatii - tendinita - Este o inflamaţie acută a unui tendon ca urmare a unei extensii prelungite şi forţate a muşchilor, a unor traumatisme sau iritaţii mecanice (ex. pantof incomod).
Tratament:
-infraroşii;
-masaj prin: netezire, fricţiuni, vibraţii.
e. Torticolis („ gât de lup”)- Reprezintă blocajul total sau limitarea capacităţii de mişcare a gâtului în consecinţa inflamaţiei muşchilor gâtului şi spatelui (regiunea umerilor şi toracală superioară, în special al celui stemocleidomastoidian şi a trapezului), inflamaţii şi suferinţe ale aparatului ligamentar al articulaţiilor intervertebrale; Cauzele fiind determinate de expunerea la curenţi de aer reci, umezeală, poziţii forţate menţinute timp îndelungat, poziţii şi atitudini vicioase ale gâtului, suferinţe vertebrale cervicale de origine reumatismale sau sechele post-traumatice (de ex. Sindromul „loviturii de bici” din accidentele auto).
Tratament:
A.) Bolnavul în decubit-ventral:
- Se vor aplica ventuze sau comprese calde sau raze infraroşii în regiunea cervicală incluzând muşchii stemocleidomastoidieni;
- Se va face un masaj general al spatelui, concomitent cu regiunea umerilor şi cea cervicală;
- Masaje şi fricţiuni blânde în regiunea cervicală, care vor fi superficiale, medii - după toleranţa celui bolnav;
- Frământări digitale în zonele fără contractură sau a celor dureroase; ele vor fi lente şi blânde; se alternează fricţiunile cu frământările;
- Frământări digitale în zonele contracturate, care vor fi precedate de fricţiuni şi din când în când, de întinderi;
- Se vor aplica fricţiuni la muşchii sternocleidomastoidieni;
- Aplicarea de căldură, sau de raze infraroşii timp de 3 minute;
- Se vor face vibraţii pe întregul spate, precum şi în regiunea cervicală, mai puţin dureroasă, cu foarte mare grijă - după toleranţa bolnavului;
B.) Poziţia bolnavului – şezând:
Maseurul se va posta în faţa pacientului şi va executa următoarele mişcări:
- Flexie, extensie, circumducţie lentă şi progresivă;
- Cu grijă se vor executa mişcări de rotaţie laterale la dreapta şi la stânga; primele mişcări se vor adresa părtilor mai puţin dureroase sau contractate urmând regula „non durere" şi mişcare inversă;
- Se lucrează pe partea dureroasă sau contractată, fiind atenţi la semnele de durere pe care pacientul le va manifesta;
f. Fibrozita - poate fi acută sau cronică. Este o inflamaţie a ţesutului fibros, deci poate fi o tendinită, miozită, etc.
Tratament: se tratează la fel ca ruptura musculară.
g. Cefalee de origine fibrozitică - Se localizează în regiunea cervicală-occipitală care iradiază până la umeri şi produce rigiditatea cefei.
Tratament:
A.) Pacientul în decubit ventral:
- Se va efectua masajul spatelui, cu manipularea muşchiului trapez, deltoid şi a regiunii cervicale;
- Infraroşii în regiunea cervicală timp de 3 minute;
- Masaj neurosedativ şi kinetic în regiunea cervicală;
- Vibraţii generalizate şi discrete în regiunea spatelui şi în cea cervicală;
- Masaj manual cefalic;
B.) Pacientul în poziţie dorsală:
- Masaj manual facial cu o atenţie sporită la regiunea şi în punctele inervate de trigemen;
- Mişcări de mobilizare a capului, prin rotaţii la stânga şi la dreapta.

DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE
a. Hipercifoza - Este o deformare a coloanei vertebrale cu accentuarea convexităţii posterioare din regiunea toracică. Capul şi gâtul sunt înclinate înainte, formând a cocoaşă, omoplaţii sunt depărtaţi şi desprinşi, toracele este înfundat, abdomenul supt, bazinul înclinat înapoi, genunchii în flexie. Conturul corpului prezintă curburi şi unghiuri mai accentuate.
Tratament:
A.) - masajul părţii superioare a spatelui, masajul toracelui şi al cefei - masaj special de osteopatie efectuat de specialişti.
B.) - Se vor executa următoarele mişcări:
Din poziţiile: stând, pe genunchi, culcat şi mai ales atârnat, se vor executa exerciţii de trunchi prin: extensii, rotiri, răsuciri şi îndoiri laterale, toate fiind executate în plan posterior (în faţă). Aceste exerciţii vor fi amplificate de cele ale capului şi gâtului, precum şi cele ale membrelor superioare şi inferioare. Sunt indicate şi exerciţii de târâre, din culcat şi din sprijin pe genunchi şi palme, exerciţii de atâmări cu braţele şi exerciţii de redresare pasive sau active. Sunt contraindicate poziţia şezând şi mişcările de flexie.
b. Hiperlordoza - este o curbare a coloanei vertebrale în plan antero-posterior cu convexitatea orientată anterior, la nivel de zonă lombară. Atitudinea atrage o înclinare a capului şi gâtului înainte, umeri căzuţi, omoplaţi desprinşi, abdomen proeminent, membrele superioare în flexie, iar cele inferioare în hiperextensie, cu bazinul mult înclinat înainte.
Tratament:
A.) Masaj cu precădere la coloana vertebrală, zona lombară, zona abdominală.
B.) Efectuarea mişcărilor următoare din poziţiile: şezând pe genunchi cu sprijin pe palme, culcat pe spate, atârnat, se execută diverse exerciţii statice de angrenare a zonei lombare şi a abdomenului.
C.) Efectuarea de exerciţii dinamice prin: îndoiri înainte, rotări şi răsuciri efectuate cu trunchiul înclinat înainte; mişcări de braţe şi picioare care să amplifice flexia trunchiului.
- exerciţii de respiraţie;
- exerciţii de târâre (mai ales din şezând);
- exerciţii de escaladare şi echilibru;
- exerciţii de relaxare;
- sunt contraindicate poziţiile lordozante şi mişcările de extensie;
c. Scolioza - Este o deviaţie laterală a coloanei vertebrale în plan frontal, care prezintă una sau mai multe curburi. Astfel scoliozele pot fi simple, în forma literei C sau în forma literei S. Curbarea laterală a coloanei vertebrale determină şi o torsionare intervertebrală, în consecinţă apar asimetrii musculare de tonus şi de volum ce scot în evidenţă torsionarea. Aprecierea torsiunii vertebrale se face prin evidenţierea arcurilor costale (deseori deformate) ce apar de partea convexităţii. Întregul trunchi va prezenta asimetrii concomitent curbării scoliotice. În cazul scoliozei în „C", simple, linia umerilor este asimetrică, umărul din partea convexităţii este mai ridicat, omoplaţii sunt asimetrici, axa bazinului este înclinată de partea convexităţii, iar triunghiurile brahiotoracice sunt şi ele asimetrice, cel de partea cavităţii fiind mai mare.
Scolioza în „S" este mult mai gravă. Linia umerilor este înclinată în aceeaşi parte cu cea a bazinului, omoplaţii sunt asimetrici, existând o mare diferenţă între forma celor două triunghiuri brahiotoracice. Gravitatea scoliozei duce la tasarea vertebrelor şi a discurilor intervertebrale, dar şi la dereglări respiratorii, cardio vasculare şi nervoase (prin compresiunea fibrelor nervoase radiculare ale măduvei spinării).
Tratament:
A.) - Masaj manual general care va urmări tonifierea concentrică a musculaturii din partea convexitătii şi excentrică a muşchilor din partea concavităţii
- Masajul special executat de specialistul osteopat care va cuprinde:
-detorsionare activă a coloanei,
-corectarea asimetriilor umerilor şi bazinului,
-corectarea asimetriilor toracelui,
-formarea reflexului stabil de atitudine corectă a corpului,
B.) - Exerciţii statice sub forma poziţiilor, asimetrice, cu braţ şi picior opus în caz de scolioză în „C" şi cu braţ şi picior de aceeaşi parte, în caz de scolioză în formă de „S".
- Pentru trunchi sunt indicate îndoiri laterale înspre partea convexităţii şi foarte multe extensii.
- Capul, gâtul şi membrele vor amplifica mişcările trunchiului, braţele şi picioarele vor lucra asimetric, în funcţie de sensul curburii coloanei vertebrale
- Exerciţii de târâre din culcat, din stând pe genunchi cu sprijin pe palme. Exerciţii de căţărare cu priza asimetrică şi suspensii.
- Exerciţii de respiraţie şi redresare activă şi pasivă.


AFECŢIUNI MUSCULARE
a. Atonia musculară - Amiotonia congenitală - Este diminuarea capacităţii contractile a muşchilor,în perioada de repaus (fâră să fie paralizie). În acest caz picioarele şi muşchii spatelui sunt cei mai afectaţi deoarece ligamentele sunt relaxate prin hipotonia musculară şi prin urmare articulaţiile sunt slăbite. Pacientul oboseşte atât la mers, cât şi în poziţia şezut, iar pachetele musculare devin moi şi fără tonusul necesar - normal.
b. Atrofia musculară - Este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului celulelor sau ţesuturilor musculare prin nefuncţionarea sau nesolicitarea acestora.
Tratament:
În toate diagnosticele de mai sus se va aplica acelaşi tratament după cum urmează:
- Aplicarea de masaj manual circulator pe tot organismul;
- Aplicarea de metode vasoconstrictoare în zonele musculare cele mai afectate;
- După primele trei şedinţe de masaj se va continua cu masajele circulatorii, dar se va insista pe cel abdominal, în funcţie de ciclurile respiratorii consecutive ale pacientului;
- Vibroterapia generală;
- în timpul, tratamentului se recomandă aplicarea de raze infraroşii. În fiecare şedinţă se va avansa în sensul creşterii energiei masajului, adică manipulările vor fi din ce în mai profunde. În caz de dureri musculare radiante vezi mai jos.

c. Dureri musculare - Este durerea care se manifestă la nivelul unuia sau mai multor muşchi putând radia în una sau mai multe zone ale corpului, urmând traseul unui nerv, muşchi, fascie, ş.a., ca rezultat a unei leziuni sau tulburări musculare.
Tratament:
Se va aplica: - Infraroşii 5 minute.
- masajul manual:
- se vor urmării nervii şi fibrele (fasciculele musculare) pe întreg traiectul lor, cu unu sau mai multe degete. Se vor efectua mişcări lente de alunecare cu policele pe toată zona dureroasă;
- vasoconstricţii în toate zonele iradiante ale durerii;
- vibraţii generalizate;
d. Miozite - Este o inflamaţie musculară care apare la unul sau mai mulţi muşchi şi care poate fi traumatică sau de natură inflamatorie.
Miozita traumatică - Spre deosebire de cea simplă, se datorează unor răni la suprafaţa muşchiului, care pot produce infecţii, provocând inflamaţia.
Miozita reumatică - Spre deosebire de cea simplă, în acest caz este vorba despre o acumulare de acid lactic sau alte substanţe rezultate din metabolismul muscular sau a unor alterări ale terminaţiilor nervoase şi senzitive, a muşchiului respectiv.
Tratament:
În miozita traumatică se va trata infecţia ca atare.
În miozita reumatică, tratamentul va consta în:
- masaj manual în toată zona posterioară şi anterioară, care se va face lent şi cu pauze la muşchii care devin dureroşi;
- înainte de masaj se poate aplica tratamentul cu infraroşii;
- se va executa masajul unor anumite grupe de muşchi, în timp ce la celelalte grupe vor fi supuse acţiunii cu infraroşii;
- căldura prin infraroşii va fi bine controlată, ea trebuind a nu fi excesivă şi nici de lungă durată. Va fi altemativă, timp de 2 -3 minute, cu pauze de 30 de secunde;
- vibroterapia se va face mai ales la muşchii cu dureri, va fi la început blândă, apoi mai dură şi la sfârşit, se revine ca la început;
- masajul manual aplicat va fi executat între circulatoriu şi sedativ (netezire), deci va fi lent, mergând spre profunzime.

e. Miastenia gravis - Este o slăbiciune generală a muşchilor voluntari, în care bolnavul se epuizează foarte uşor. In acest caz nu există atrofie. Pot fi afectaţi muşchii faciali, membrele superioare şi inferioare, muşchii toracici. Un rol considerabil în acest tip de boală îl joacă timusul.
Tratament:
- masaj manual general circulatoriu, în profunzime pentru a activa circulaţia sanguină, masaj tonifiant şi infraroşii.
- vibroterapia.
- duş scoţian cald-rece, se va termina cu cald.

f. Boala „Thomsen" sau miotonia congenitală - Reprezintă o serie de spasme care se produc la nivelul muşchilor voluntari. De fiecare dată când se produce o mişcare, aceşti muşchi se relaxează cu întârziere.
Tratament:
- manevre kinetice în zona poplitee, lombosacrată, ceafa pe partea posterioară cu manevre neurosedative;
- 5 minute infraroşii;
- masaj general.

g. Spasme musculare - Este durerea produsă prin contracţia involuntară, a muşchiului prin mecanisme reflexe; Cauzele pot fi multiple şi complexe, incepând cu tulburări electrlitice caracteristice carenţelor de calciu, magneziu, bor, pâna la cele de nartură neurologică (iritaţii radiculare, tulburări piramidale şi extrapiramidale în suferinţele cerebrale, etc.)
Tratament:
- se tratează ca ruptura musculară.

h. Hipertrofia musculară - Este creşterea exagerată a anumitor grupe de muşchi prin uzul lor constant, fară repaus. Aceasta poate lua o notă idiopatică, mergând spre gigantism.
Tratament:
- masaj manual general relaxant, neurosedativ.

i. Pleurodinita - Este durerea muşchilor care formează peretele toracic, şi anume: pectoralii şi intercostalii. Aici se produce o îngroşare a acestor muşchi, iar durerea este mai accentuată în inspiraţie.
Tratament:
- In prima şedinţă se vor aplica ventuze pe muşchii pectorali, intercostali şi pe marele dinţat, având grijă să nu se ardă pielea mai sensibilă în aceste zone. Se vor face vibraţii uşoare şi discrete, fricţiuni palmodigitale uşoare şi discrete, superficiale la aceiaşi muşchi.
- La a doua şedinţă, se va face un masaj pe spate, insistând pe fricţiuni şi frământări.
- A treia şedinţă va consta dintr-un masaj general al abdomenului şi a muşchilor pectorali. Se va insista pe presiuni palmare superficiale.
- La a patra şedinţă, se va aplica un masaj manual general al întregii regiuni anterioare şi posterioare, mai ales la cea a muşchilor pectorali, marele dinţat şi intercostali. La abdomen nu trebuie omisă fricţiunea palmodigitală de tip respirator, adică în inspir şi expir profund al pacientului.
- In cea de-a 5-a şedinţă se vor combina masajul general, plus ventuzele şi razele infraroşii la muşchii menţionaţi.
- Se vor repeta ultimii paşi şi la celelalte şedinţe ca la ultima şedinţă.
j. Distrofia musculară sau miopatică - Este o degenerare progresivă a muşchiului. Uneori, simptomele distrofiei pot să se asemene cu distrofia musculară de tip infantil sau facio-scapulo-humeral care, de obicei, se manifestă încă din adolescenţă. Aceasta se manifestă mai întâi prin afectarea muşchilor facial: gura rămâne deschisă, pentru ca buzele să slăbească şi să se îngroaşe, pleoapele se închid cu multă greutate şi sunt afectaţi muşchii interiori ai limbii şi ai ochilor. Mai târziu acest proces se prelungeşte către regiunea scapulară, cu rigiditatea umerilor, iar mai apoi procesul atinge braţele.
Tratament:
- acelaşi ca pentru atrofii musculare.
k. Reumatism muscular - Este o boală inflamatorie, produsă de alergia organismului la infecţia cu streptococul hemolitic, caracterizată prin inflamaţia ţesutului conjunctiv din întregul organism.
Mialgiile, neuromialgiile şi miozitele au aceeaşi factori etiologici cunoscuţi: infecţiile de focar, infecţiile generale, traumatismele, eforturile, climatul rece şi umed etc. Miozitele recunosc stări lezionare mai avansate (muşchi tumefiaţi, cu noduli) şi au ca simptom durerea şi redoarea musculară. Exemple de mialgii: lumbago, cervicalgia, dorsalgia, mialgia fesieră.
MIALGIA = durere musculară.
Exemple de miozite: miozita reumatică (cu V.S.H. crescut). Miozita se deosebeşte de mialgie datorită contracturilor (pe zona de muşchi afectată) dobândite în plus faţă de mialgie.
Tratament:
- vezi la ruptura musculară.

l. Lumbago - Este o boală inflamatorie, cu durere bruscă, intensivă, localizată la nivelul regiunii lombo-sacrate, anume miofibrosita muşchilor lombo-sacraţi. Este provocată de obicei de umezeală, frig, curent de aer rece sau efort fizic neobişnuit, dar totodată poate fi provocat şi de îmbolnăvirea organelor vecine: coloana vertebrală, articulaţia sacro-iliacă, rinichii, prostata sau organele genitale la femei. Această boală se manifestă prin mişcări rigide datorate muşchilor inflamaţi până la contractare, deveniţi rigizi; spasmele musculare sunt uneori scurte dar tăioase, sau grave, ascuţite. Uneori durerile ţin doar câteva secunde. Muşchii afectaţi sunt dorsal şi cei spinali.
Tratament:
- aplicarea de infraroşii în regiunea lombosacrată, timp de 5 minute cu pauze de 30 secunde între ele.
- masaj manual superficial pe tot spatele mai întâi, apoi pe coloana vertebrală, ceafă, după care se va trece cu precădere la zona lombosacrată.
- masajul se face cu mişcări lente la început, se va creşte intensitatea încetul cu încetul; mişcările vor fi compresive, superficiale, medii, iar apoi profunde.
- se revine la infraroşii.
- se vor aplica fricţiuni, plus tapotament uşor şi ritmic în afara locurilor dureroase.
- presiuni cu palmele în regiunea lombosacrată, efectuate de-a lungul coloanei vertebrale.
- se va face un masaj de tip circulator la extremităţile inferioare.
- vibraţiile vor fi discrete şi generale.
- infraroşii timp de 5 minute.
- se va executa netezire în toată regiunea pusterioară.

m. Nevralgia de trigemen prin fibrozita - Este o boală inflamatorie a ţesutului muscular datorată inervaţiei provocate prin nevralgia de trigemen. Aceasta este diferită faţă de nevrită de trigemen. Ca puncte nervoase inflamate ce cauzează fibrozita din zonă, enumerăm:
- nervul supraorbital,
- ramura nervului oftalmic,
- nervul supratrochlear, ramura nervului oftalmic,
- nervul infraorbital - ramura terminală a nervului maxilar superior, ce trece dedesubtul ochiului,
- nervul temporal - ramura nervului orbital situat deasupra zigomaticului.
Tratament:
A.) Pacientul în decubit ventral
- Se aplică infraroşii cervicale;
- Masaj sedativ cu fricţiuni în regiunea cervicală;
- Frământări digitale - în combinaţie cu fricţiuni;
B.) Pacientul în decubit dorsal:
- Se va efectua un masaj de drenaj limfatic;
- Se vor aplica mişcări digitale pe portiunile dureroase inervate de trigemen;
n. Ruptura musculară - Este vorba de ruptura tendonului fibrei musculare sau a fibrei în sine. Dacă ruptura se produce la nivelul fibrelor musculare, se produce cheag de sânge, care se acumulează şi produce durere intensă.
Tratament:
Acest tratament se aplică nu numai în caz de ruptură musculară, ci şi la fibrozita, spasm muscular, sau reumatism muscular după cum urmează:
- Se aplică infraroşii pe. grupa de muşchi afectaţi, timp de 5 minute (cu perioade de pauză de 30 de secunde).
- Se va face un masaj manual generalizat în regiunea posterioară sau anterioară care va cuprinde regiunea amintită anterior.
- Se vor face fricţiuni, frământări uşoare în partea afectată şi în zona cu rigiditatea crescută.
- Se vor aplica presiuni în aceleaşi zone, altemativ cu fricţiuni.
- Vasoconstricţii în zonele musculare afectate.
- Aplicarea de infraroşii în zonele tratate (din nou, 3 min.).
- Terapia va fi generalizată şi discretă.
- In caz de durere inter-spinoase (fără artroze), se vor aplica proceduri din lumbago, se va masa spatele în fiecare şedinţă, cu manipulări generale.


AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR
a. Contuzia - Este leziune tisulară a articulaţiilor sau muşchilor cauzată de acţiunea mecanică, prin lovire, care are ca efect o compresiune a ţesuturilor fără rupturi externe. În forme uşoare se produce o hemoragie capilară producătoare de echimoze, în cazuri mai grave însă sângele de sub ţesuturile invadate se poate infecta formând cangrene. Contuzia se manifestă prin dureri locale, tumefiere, echimoze şi uneori impotenţă funcţională.
Tratament:
- comprese locale cu apă şi alcool sau uleiuri esenţiale de aromaterapie.
- masaj uşor.
- masaj manual de prevenire a inflamaţiilor. Masajul poate fi aplicat chiar şi în acest caz traumatic, mergând la distanţă de locul lezat, proximal. Vom folosi manevre pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi menţinerea tonusului muscular din jur.
- vom folosim neteziri, fricţiuni uşoare, vibraţii.
b. Entorsa - Este o leziune articulară produsă printr-o mişcare forţată ce depăşeşte limitele mobilităţii fiziologice normale, producând o întindere sau/şi ruptură parţială sau totală a ligamentelor articulare, fără să intervină însă deplasări de la normal ale segmentelor osoase care alcătuesc articulaţia.
Se manifestă prin dureri, inflamaţii articulare, chiar exudaţia articulaţiei (hidrartroză), tulburări de circulaţie locală, echimoze, impotenţă funcţională.
Tratament:
- comprese reci, locale, antiinflamatoare;
- aparat gipsat la nevoie;
- kinetoterapie;
- mişcări de flexii şi extensii adresate segmentelor articulare sau musculare învecinate;
- masaj manual aplicat la distanţă proximală pe segmente distale, în scopul reducerii inflamaţiei, îmbunătăţirii circulare sanguine, prevenirea hipotrofiei musculare. Mişcările aplicate vor fi neteziri uşoare, fricţiuni, frământat în cută, rulat, cernut, tapotament ventuză ,tocatul sau bătătoritul.
Şedinţa durează 30 de minute şi se repetă de 2 ori pe zi.
c. Luxaţia - Este o dislocare traumatică a capetelor articulare a oaselor şi fixarea lor în această poziţie malefică, prin contractură musculară.
E cauzată de slăbirea sau traumatizarea ligamentelor articulare. Când ligamentele articulare se rup, capul articular iese din cavitatea articulară, rămânând ca atare pe această nouă poziţie.
Tratament:
- se repune articulaţia în poziţie normală prin metode ortopedice.
- aparat gipsat sau bandaj de imobilizare articulară la zona afectată.
- kinetoterapie.
- masaj pentru ameliorarea circulaţiei sanguine, reducerea tulburărilor vasculare, prevenirea hipertrofiei musculare, menţinerea tonusului musculaturii învecinate.
- în sechele, după vindecare şi eliminarea aparatului gipsat, masajul va consta în neteziri cu palma, fricţiuni cu vârful degetelor. Frământatul, rulatul, tapotamentul ventuză, tocatul şi bătătoritul se vor aplica cu discemământ şi după caz pe segmentele învecinate articulaţiei afectate.
- infraroşii.
- vibraţii.
- duş scoţian, rece-cald.
d. Întinderi musculare , întinderi de ligamente - Este o afecţiune musculară sau ligamentară, după caz, care au o cauză comună: trauma prin extensii prelungite şi forţate a musculaturii (respectiv a ligamentelor). Ele se manifestă prin dureri locale, inflamaţii uşoare şi când aceasta este la forma maximă a gravităţii, poate merge până la scăderea funcţionabilităţii, de pildă o febră musculară putemică care produce o mişcare greoaie, o întindere de ligamente care produce jenă sau dureri mici ca intensitate şi de scurtă durată şi acestea îndeosebi după revenirea din stare de repaus în activitate.
Tratament:
- infraroşii.
- masaj manual pentru facilitarea circulaţiei sanguine dar totodată şi pentru energizarea zonei. La început mişcările vor fi mai uşoare: neteziri, fricţiuni circulare urmând ca pe parcurs să crească gradat intensitatea, fricţiuni în cută, neteziri, neteziri ascendente.
- Kinetoterapie.
e. Cicatricea - Este un nou ţesut care s-a format prin unirea marginilor unei leziuni provocate din incizii chirurgicale, traume mecanice, chimice, arsuri etc.
Tratament:
- are loc pe parcursul procesului de cicatrizare, în jurul plăgii având scop de revitalizare a ţesuturilor plăgii şi grăbind vindecarea.
- infraroşii.
- masaj de reglare a circulaţiei sanguine locale, care se va executa distal, proximal şi pe segmente spre zona afectată iar musculatura din jur, masaje blânde relaxante sau acolo unde este cazul de menţinere a tonicităţii musculaturii inactive. Mişcările constau în neteziri, frământat uşor, presiuni executate cu vârful degetelor.

f. Fractura, sechele după aparat gipsat - Ruptura unui os cauzată fie de un traumatism fie apărută spontan în urma unei boli de oase (osteoporoză).
Ruptura poate fi completă, incompletă sat doar o fisură. Fractura poate fi deschisă, atunci când capetele deschise prin ruptură ale osului, dure fiind, perforează părtile moi din jur sau de deasupra, putând străbate până la exterior cauzând astfel plagă, sau fractura poate fi închisă când părtile moi din jur rămân intacte. Ea poate fi fractură unică, când osul lezat prezintă o singură fractură, poate fî multiplă când pe acelaşi os lezat s-au produs mai multe fracturi sau fractura poate fi cominutivă prin fârâmiţarea osului la nivelul traumei. Dacă fractura s-a produs la nivelul traumei, vorbim de o fractură directă, dar dacă aceasta s-a produs la o anumită distanţă de locul traumat, vorbim de o fractură indirectă.
Fractura se manifestă în primul rând printr-o tumefiere rapidă, sau chiar o hemoragie deschisă, plagă deschisă, deformarea prin dislocare, mobilitatea anormală şi durere. Fracturile oaselor capului se recunosc prin hemoragii nazale, bucale sau la nivel de ureche sau paralizii.
Tratament:
- imobilizarea improvizată a osului;
- repoziţionarea (readucerea) şi imobilizarea oaselor rupte prin aparat gipsat şi tratarea complicaţiilor intervenite care de regulă apartin medicului specialist ortoped;
- masajul manual va avea scop reglarea circulaţiei sanguine, înlăturarea tulburărilor vasculare şi tonifierea lor, mobilizarea capsuloligamentelor articulare pentru ameliorarea mobilităţii acestora, reglarea drenajului limfatic, restabilirea şi îmbunătăţirea elasticizării şi tonifierii musculaturii, cât şi de evitare a atrofiilor musculare din jur. Masajul se poate lucra intercalat cu infraroşii. Mişcările de masaj vor cuprinde neteziri şi fricţiuni pentru zona articulară ca o protecţie împotriva depunerilor de aderenţe şi tonifierea capsulei; urmează un masaj pe segmentele zonei învecinate fracturii, care constă din neteziri lucrate cu palma, fricţiuni alternate cu neteziri, fricţiunile cu degetele urmează celor executate cu palma în scopul de a facilita circulaţia şi a înlătura inflamaţiile, urmând rulatul sau frământatul blând, cemutul şi tocatul uşor ca stimul al tonusului muscular.
- vibroterapia.
- infraroşii.
- kinetoterapie după aparatul gipsat.


AFECŢIUNI VASCULARE
a. Varice - Este o afecţiune circulatorie venoasă, o insuficienţă venoasă cronică, cu tulburări trofice. Se manifestă prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare şi oboseală pe membrele afectate.
Tratament:
A.) Pacientul în poziţie culcată în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonală de până la 90 de grade
- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;
- Hidroterapie, duş scoţian, prin altemanţă apă rece cu apă caldă, terminându-se cu temperatura care se află în cameră sau afară, dacă urmează părăsirea camerei;
- masaj - cu contraindicaţie în tromboflebite;
B.) Masajul manual al membrului afectat:
- Se aplică un masaj specific acestei părţi de corp;
- Se foloseşte netezirea pe gambe şi coapse în sens centripet, care uşurează hemodinamica venoasă. Se aplică fricţiunea mai ales contra tulburărilor vasculotrofice ale pielii şi ţesuturilor subcutanate. Urmează tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia pereţii venoşi.
b. Afecţiuni vasculare cu edeme cronice - Creşterea cantităţii de lichid la nivelul unui ţesut - mai adesea pielea - datorită insuficienţei circulatorii. Regiunea inflamată la presiunea cu degetul lasă o urmă rezistentă numită godeu.
Tratament:
- Masajul părţii care prezintă inflamaţia;
- Masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.
c. Edeme - Reprezintă o creştere a cantităţii de lichid la nivelul unui ţesut datorită insuficienţei circulatorii, boli renale sau prezenţa unui obstacol pe vase sanguine sau limfatice.
Cauza care o produce: insuficienţe circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.
Se manifestă prin inflamaţii care la presiunea cu degetul, lasă o urmă persistentă. Este vizibilă cel mai adesea la picioare, mâini, faţă.
Tratament:
- se elimină cauza.
- vibroterapie,
- masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizează drenarea limfei. Masajul special pe zona afectată va consta din netezire, frământări, presări, tocatul cu degetele, vibraţii. Bineînţeles totul se va executa dinspre exterior, spre inimă.
d. Afecţiuni vasculare de stază limfatică - încetinirea circulaţiei limfei în urma unor obstacole.
Tratament: se vor executa:
- Masaj manual general, de drenaj limfatic;
- Vibraţii generalizate - pentru a ajuta circulaţia limfei;
- Neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii şi ţesutului subcutanat în toate sensurile şi pentru a facilita circulaţia limfatică urmate de fricţiuni cu ambele mâini pentru a îmbunătăţii circulaţia sanguină, şi a favoriza resorbţia edemelor.


AFECŢIUNI NEUROLOGICE
a. Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al cărui nume îl poartă: facială, intercostală, de trigemen, pelviană, sciatică etc. A nu se confunda cu nevritele care se diferenţiază de nevralgii datorită tulburărilor care le manifestă ex. retrobulbară, interstiţială progresivă, optică etc.
Tratament:
- Se aplică infraroşii.
- Masaj manual general uşor, apoi pe coloana vertebrală, urmat de un masaj local pe nerv sau zonă afectată, sedativ, în sens invers, gen „non durere".
- Se aplică tapotament uşor urmat de netezire.
- Vibroterapia.

b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinţă inflamatorie foarte dureroasă, a nervului trigemen.
Tratament:
- Se aplică infraroşii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.
- Masaj manual în zona muşchiului trapez, la nivel de prima vertebră dorsală, mai exact la jumătatea distanţei între acesta şi articulaţia umărului. Masajul se va executa prin fricţiuni şi frământări digitale.
-Se urcă apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toată porţiunea afectată, se aplică vibraje manuale, după care se încheie cu netezire.

c. Nevralgia intercostală - Este o durere localizată la nivelul toracelui, datorită suferinţei nervilor intercostali.
Tratament:
A.) - masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior şi posterior, pe toată cutia toracică; cu insistenţe asupra mişcărilor de neteziri circulare, fricţiunilor uşoare, netezire şi vibraţii.
- Se aplică infraroşii;
- Masaj neurosedativ şi kinetic;
B.) - Mişcări de rotaţie a trunchiului spre stânga şi apoi spre dreapta, altemativ
mişcări de extensie urmate de aplecări;
-Vibroterapie.
d. Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, după cum îi spune şi numele, este o inflamaţie a nervului sciatic, manifestată prin durere de-a lungul nervului, în zona lezată care poate fi cuprinsă de la zona lombosacrată, continuând pe jumătatea feselor, coborând pe coapsă, gambă până la călcâi, atât pe interiorul cât şi pe exteriorul membrului inferior, din care cauză adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamaţii poate fi de natură traumatică, discopatii lombare (hernii discale, tasări), tumoarea medulară, mişcări bruşte (având în consecinţă subluxaţii vertebrale), efort fizic deosebit şi neobişnuit, expunerea la curenţi de aer rece.
Tratament:
- Se va urmări eliminarea cauzelor de iritaţie a nervului afectat;
- Masaj sub aplicare de infraroşii în zona lombosacrată;
- Masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii scapulare şi a cefei, apoi a coloanei vertebrale, după care masajul zonei lombosacrate mai întâi cu mişcări blânde care se vor transfoi-ma mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continuă masajul urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu mişcări de netezire, circulare, la intensitatea suportată de pacient, vibraţii pentru calmarea durerilor, apoi fricţiuni, frământări digitale şi în încheiere o netezire.

e. Nevrita - Este inervaţia unui nerv, manifestată, printr-o serie de tulburări în funcţie de particularităţile şi funcţiile nervului afectat, cauzată de inflamaţii sau infecţii.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii manuale;
- masaj stimulent al circulaţiei sanguine, neteziri, fricţiuni uşoare urmate de frământat blând, cernut, rulat şi în încheiere netezire calmantă.
f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce afectează mai mulţi nervi concomitent. Se manifestă cu precădere asupra membrelor inferioare degenerând în paralizii flasce, amiotrofii, algii, parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestată sub formă de arsură, cald, rece, furnicătură, amorteală, înţepături, etc). Etiologia (cauzele) polinevritelor poate fi: boli infecţioase, diabet, carenţe de vitamine, consum în exces sau intoxicaţii de medicamente sau chiar alcool, tutun.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii de stimulare musculară;
- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectată; de favorizare a circulaţiei sanguine;
- masajul trofic de menţinere a elasticităţii musculaturii denervate, combătând edemele, prevenind instalarea tulburărilor trofice;
- masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectată, respectiv cu segmentul distal al piciorului şi continuând cu cel proximal. Chiar dacă se lucrează la picior, netezirea se va efectua cu ambele mâini, apoi se aplică fricţiunile pentru reglarea circulaţiei sanguine, urmate de frământarea în cută, cemutul şi rulatul adecvate musculaturii hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuză asociat cu alte forme de tapotament adecvate masei musculare.
g. Paralizia - Este o afecţiune ce se manifestă prin nefuncţionarea unor muşchi ai membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi datorată leziunilor sistemului nervos central sau periferic. Majoritatea sunt partiale (hemiplegii a unei jumătăţi de corp cuprinzând una dintre părţi stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde părţi inferioare ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mână). De regulă cauzează o rigiditate, o contractură puternică a muşchilor nefuncţionabili ducând la atrofia acestora în timp.
Tratament:
- kinetoterapie;
- masaj pe toată zona afectată, insistând asupra deblocajelor energetice la musculatura rigidă sau energizând musculatura atrofiată, favorizând circulaţia sanguină. Masajele vor fi energice, cu fricţiuni, ciupituri şi terminate prin stimulare efectuate cu mişcări de tapotament.

h. Poliomielita - Boală infecţioasă ce cauzează paraliziea membrelor inferioare. Afectează copii.
Tratament:
- ca mai sus.

i. Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidală a sistemului nervos, caracterizată printr-o limitare a mişcărilor membrelor. Este cauzată de regulă după traumatisme, compresiuni, infecţii.
Tratament:
- acelaşi ca pentru paralizie.

j. Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi periferici cauzată de inflamaţii putemice, ischemii sau viroze (în care caz tratamentul constă în masaj - insistând energic pe zonele afectate) fie o altă cauză o constituie traumatismele. De exemplu la picioare sau mâini prin contuzii, compresiuni, luxaţii, plăgi sau fracturi. Paralizia se manifestă prin dispariţia mişcărilor voluntare ale muşchilor cu inervaţia datorată nervului afectat, prin amiotrofie, tulburări de sensibilitate sau vasculare ale pielii. în funcţie de gradul leziunii, afecţiunea e mai gravă sau parţială, deci mai uşoară.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraj stimulator al musculaturii;
- masajul va urmări ameliorarea circulaţiei sanguine locale, menţinerea elasticităţii şi excitabilităţii musculaturii denervate, prevenirea atrofierilor musculare. Masajul va fi executat ca un stimulent cu manevre energice, chiar şi netezirile vor avea o notă energică. Fricţiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsală a lui) activează asupra circulaţiei sanguine.
Fricţiunile şi ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea străbate până la nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitaţia musculaturii denervate.
Frământatul în cută, rulatul şi baterea sub formă de tocat urmate de tapotament vor finaliza masajul prin tonusul dat şi excitabilitatea muşchilor hipotrofici.

k. Pareza - Este o paralizie de formă uşoară a unui muşchi. Se caracterizează prin scăderea capacităţii de control asupra muşchiului afectat şi tulburări trofice.
Tratament:
- Vezi paralizie.

l. Paralizia facială - Este datorată proceselor ischemice, inflamatoare sau virotice a nervilor faciali. Se manifestă prin pareza diferiţilor muşchi ai feţei pe partea nervului afectat.
Tratament:
- infraroşii;
- kinetoterapia prin mişcări de mimică în oglindă cu participarea muşchilor afectaţi;
- Masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor începând de la linia mediană a feţei până spre marginile feţei. Masajul se continuă cu fricţiuni şi ciupituri şi se termină cu mişcări de tapotament percutat.

m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumătăţi de corp. Aceasta poate să fie flască sau spastică. Ea survine în hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În cazul în care mobilitatea este doar partial pierdută, vorbim de hemipareză.
Tratament:
- Se indică tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.

n. Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se confunda cu paralizia generală de care se diferenţiază, prin păstrarea funcţionalitaţii unei părţi a corpului.
Tratament:
- Este specific paraliziilor;

o. Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizată prin diminuarea volumului unor celule, ţesuturi, structuri nervoase sau organe cu consecinţe însemnate asupra funcţionabilităţii acestora sau prin lezarea centrilor nervoşi. Atrofia nervilor poate apare în consecinţa bolilor cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatită, musculare, senile etc.
Tratament:
- Masaj manual circulator pe tot organismul;
- Aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de aceşti nervi;
- După primele 3 şedinţe de masaj se va continua cu masajele circulatorii crescând în intensitate, se va insista pe masajul abdominal în funcţie de respiraţie ca ciclu respirator consecutiv al pacientului, se vor urmări nervii pe traiectul lor în mişcări aplicate cu policele, fricţiuni, frământări uşoare, tapotamente.
- Infraroşii;
- Vibraţii;
- Duş scoţian, rece-cald-rece.
p. Dupuytrenul - Este o boală caracterizată prin diminuarea volumului unor celule ce au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o nouă formă, denaturată, a mâinii, aceea de gheară.
Tratament:
- kinetoterapie cu executarea de mişcări ale membrelor din articulaţia umărului, apoi a degetelor;
- infraroşii;
- masajul general al spatelui, forma uşoară, a coloanei vertebrale, coborând pe membrul afectat cu mişcări circulare, apoi fricţiuni, cu insistenţă pe zona palmară şi a degetelor, cu predilecţie asupra spaţiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua de la vârf către palmă. Masajul se va încheia prin scuturări, vibraţii ce cuprind întreg membrul afectat de la vârful degetelor până la articulaţia de bază, apoi centura de comunicare şi în sfârşit coloana vertebrală în zona centurii (scapulare).
r. Scleroza - Este înlocuirea unui anumit ţesut parenchimatos specific prin ţesut conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezintă o modalitate de reparaţie a unor ţesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea ţesutului funcţional cu ţesut conjunctiv, se produce o scădere a capacităţii funcţionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se referă la pereţii arteriali.
Tratament:
- Se tratează ca fîbroza cu deosebirea că, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de a fortifica şi nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o zonă fără răspuns al nervilor.

s. Scleroza multiplă sau scleroza în plăci - Este o afecţiune neurologică, care se caracterizează în funcţie de locul unde este instalatâ şi în care se găseşte ca focar procesul de demielinizare, precum şi de gradul întinderii ori de numărul plăcilor diseminate în întreg sistemul nervos.
Mielina = substanţă albă de origine lipidică - grăsimi constituite din alcooli şi acizi graşi - care intră în alcătuirea tecii unor nervi.
Boala de regulă se manifestă prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasă, abolirea reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Mişcări clonice involuntare ale globilor oculari, nevrită optică etc.
Tratament:
- Acelaşi ca la scleroză.
- Masaj de reglare a metabolismului.
Concluzie : în tratamentele pe care omul şi le aplică se recomandă să nu lipsească tratamentul de bază: masajul -cel mai eficace şi natural tratament uitat parcă de toată lumea, de medici chiar şi de bolnavi, dar care intervine atât de benefic în rezolvarea problemelor de sănătate. În Orient oamenii sunt mult mai sănătoşi decât noi pentru că practică masajul. Noi de ce n-am putea?
AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI
l. BOLI DE NUTRIŢIE
a. Oboseala - Este o stare trecătoare de epuizare musculară sau nervoasă, apărută după o activitate intensă şi îndelungată (fără antrenament) sau după o boală acută (febră) sau cronică (anemie). Oboseala marcată creează rezistenţă scăzută la infecţii, datorită mijloacelor scăzute de apărare (reglate de nervi).
Oboseala este cauzată de:
- acumularea produşilor de catabolism în muşchi, în celulele nervoase (acidul lactic şi dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau chiar din cauza producerii cataboliţilor din organism într-un ritm mai accentuat decât pot fi oxidaţi şi eliminaţi;
- lipsă de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;
- intoxicaţii cu produşi catabolici (uree) care împiedică funcţionarea celulelor musculare sau nervoase.
Oboseala nervoasă o precede pe cea musculară.
Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz de epuizare şi supraîncordare, sau cronice: în surmenaj, suprasolicitare sau boli cronice consumptive.
b. Epuizarea este facilitată de unele stări predispozante ca debilitatea fizică, astenia, convalescenţa după boli cronice, tulburări glandulare, boli decompensate ale inimii, inaniţia (foame), malnutriţie, subnutriţie, etc.
Tratament:
- repaus imediat şi total;
- linişte şi izolare;
- încălzirea corpului;
- administrarea de substanţe întăritoare, sucuri naturale de fructe sau legume dulci, băuturi dulci şi calde, vitamine, tonice cardiace (mierea de albină, polen).
- exerciţii uşoare de respiraţie şi inhalaţii.
- masajul este recomandat în zilele următoare pentru a ajuta la refacerea organismului. Mişcările vor fi blânde şi superficiale la început pentru activarea circulaţiei şi calmarea sistemului nervos.
c. Surmenajul - este o stare de oboseală cronică, cumulativă, manifestată prin tulburări complexe ce cuprind aproape toate funcţiile vitale ale organismului, dintre care cele mai pronunţate sunt cele ale sistemului nervos central, şi aceasta datorită faptului că persoana epuizată face un exces de activitate, forţând nota printr-o supraactivitate la care nu face faţă, la care se mai adaugă şi greşeli în alimentaţie şi odihnă, lipsa condiţiilor igienice, muncă exagerată în intensitate, dură sau slab organizată, sau executată fără o dispoziţie psihică favorabilă etc.
Tratament:
- înlăturarea cauzelor şi a simptomelor;
- masaj complex ca factor de odihnă activă, de recuperare şi recondiţionare.

d. Debilitatea fizică - Este o stare de slăbire a organisrnului care este de obicei consecinţa unei subnutriţii sau a unei boli îndelungate. Organismul fizic este puţin rezistent la orice formă de efort.
Tratament:
- odihna activă,
- kinetoterapia,
- alimentaţia raţională,
- mişcări profunde de respiraţie,
- masaj general trofic primele 3 şedinţe mai uşoare, după care intensitatea va creşte în scop energizant,
- infraroşii după primele trei şedinţe de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,
- vibroterapie.
e. Obezitatea - Este o stare patologică, un sindrom metabolic constând în creşterea excesivă a ţesutului lipidic (grăsos).
Cauza provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentaţie.
Ea este favorizată şi de lipsa de mişcare (sedentarism), atunci când persoana nu favorizează consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea este cauzată de o tulburare endocrină (hormonală) cu origine hipofizară, tiroidiană, suprarenală sau diminuarea funcţiilor glandelor genitale.
Manifestarea acestei dereglări este vizibilă prin mărirea volumului şi greutăţii corpului. Greutatea ideală a corpului este egală cu atâtea kilograme câţi centimetri înălţime are corpul respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înalţime optim ar fi 70kg. Din această cifră se pot scade până la 10 kg sub vârsta de 20 de ani şi putem adăuga ceva de până la maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferenţiere în funcţie de sex (la femei se scad circa 5 kg.).
Tratament:
-alimentaţia raţională reducând caloriile în toate cazurile până la 1000-1200 de calorii pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, făinoase şi grăsimi), consumând de preferinţă multe salate de legume, care umplu stomacul şi creează senzaţia de saţietate fără un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alături de legume vor completa necesarul de vitainine şi săruri.
- combaterea constipaţiei;
- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;
- mişcare multă, plimbări;
- kinetoterapie;
- Masaj manual general efectuat la început cu mişcări uşoare, continuând mai apoi cu mişcări din ce în ce mai energice şi profunde, fricţiuni, frământări, tapotament, rulat şi cernut şi încheiat cu vibraţii.

Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu