Principalele afecţiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:
1. Afecţiuni ale articulaţiilor şi tendoanelor:
- omalgii
- contracturi musculare
- tendinopatii - torticolis
- cefalee fibrozitică
- fibrozita
2. Afecţiuni cu deformări ale coloanei vertebrale:
- cifoza
- lordoza
- scolioza
3. Afecţiuni musculare:
- atonii musculare
- atrofii musculare
- miozite
- miastenia gravis
- hipertrofia musculară
- distrofia musculară
- dureri radiante musculare
- miotonia congenitală - boala Thomsen
- spasme musculare
- pleurodinita
- reumatism muscular
- lumbago
- ruptura musculară
- nevralgia de trigemen prin fibrozare
4. Afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor:
- contuzii
- entorsa
- luxaţia
- întinderi musculare
- întinderi de ligamente
- cicatricea
- fractura - sechele
5. Afecţiuni vasculare:
- îndeosebi de tip venos-varice
- cu edeme cronice
- stază limfatică
6. Afecţiuni neurologice
- nevralgii: - nevralgia de trigemen
- nevralgia intercostală
- nevralgia de sciatic - sciatica
- nevrite - polinevrite – polineuropatii;
- paralizia: - parapareza - paraplegii;
- poliomelita
- pareza
- paralizia de nervi periferici
- p. facială
- hemiplegia
- tetraplegia
- atrofia nervului
- dupuytrenul
- scleroza - scleroza multiplă (sau în plăci)
7. Afecţiuni datorate metabolismului
-de nutriţie:
– oboseala
- debilitatea fizică
- obezitatea
- celulita
- guta
- diabetul
-reumatismale de tip inflamator:
- artritele
- poliartritele reumatismale
- spondilita anchilopoetică
- bursita
- reumatismale de tip degenerativ:
- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)
- artroza
articulaţiilor membrelor
(gonartroza, coxartroza, etc.)
- hidrartroză
- redoarea articulară
AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR ŞI TENDOANELOR
a.
Algia - Este o sensibilitate dureroasa a unor zone localizate:
nevralgie (la nerv), mialgia (la muşchi), artralgia (articulară),
polialgie (multiplă).
b. Omalgia - Se referă la durerea
provocată de periartrita scapulo-humerală. Umărul, este alcătuit din mai
multe articulaţii şi anume:
- articulaţia scapulo-humerală, articulaţia sterno-claviculară, articulaţia acromio-claviculară, articulaţia scapulo-toracică.
Fiecare
dintre aceste articulaţii sunt învelite în muşchi şi ligamente, iar
durerea radiază atât în regiunea cervicală, cât şi în cea a braţului şi
cea toracică.
Tratament:
Masaj general: se va începe cu o palpare prin mişcări digitale, ciupituri compresive, ciupituri în „mersul piticului".
Apoi se va invita bolnavul să facă mişcări active, ca:
- Abducţia şi adducţia braţului;
- Rotaţia mediană sau internă, laterală sau extemă, circumducţie;
- Ridicarea braţului în grade diferite (180 de grade);
- Ridicarea braţului şi aducerea mâinii în regiunea cefei;
-
Ridicarea braţului şi punerea dosului mâinii la şold, şi de aici cu
ridicarea poziţiei încetul cu încetul, către axilă. La aceste mişcări
active vom nota când apare durerea şi unde, precum şi gradul de
mobilitate integrală a umărului;
- Se va face o combinaţie de
mişcări active-pasive, cu abducţia braţului contra rezistenţă, adducţia
braţului contra rezistenţă rotaţie extemă, rotaţie internă, antepulsia
braţului - toate acestea contra rezistenţă.
A.) Poziţia pacientului - în decubit ventral.
Se vor face următoarele mişcări:
- Fricţiuni ale spatelui după un masaj general;
- Raze infraroşii;
- Un tratament complet al coloanei vertebrale şi cervicale;
- Fricţiuni circulare ample cu ambele mâini şi care să cuprindă umărul şi zonele adiacente;
- Frământarea digitală, de la jumătatea spatelui şi spre scapulă şi umerii care sunt dureroşi, apoi în profunzime;
- Presiuni discrete în articulaţiile scapulo-humerale;
- Vibroterapie;
B.) Bolnavul în decubit lateral pe umărul sănătos:
- Circumducţia braţului (rotaţii de 360 de grade), în poziţie verticală din ce în ce mai ample;
- Mişcarea de joc articulară a articulaţiei gleno-humerale. Mâna pacientului se poate sprijini pe cea a masorului;
- Mobilizarea omoplatului în sens caudal, cranio-medial şi lateral;
C.) Bolnavul în decubit dorsal (cu faţa în sus):
- Flexie şi extensie a braţului;
- Circumducţia braţului cu cercuri mai ample;
- Rotatia medială sau internă şi externă a braţului;
- Tracţiunea braţului aplicată succesiv, în arcuri de amplitudine mare, succesive, crescând până la 90 de grade, dacă e posibil;
-
Mobilizarea articulaţiei acromio-claviculare. Se fac presiuni cu mâna
dinspre umăr, înapoi şi înainte, iar cu cealaltă mâna se sprijină în
partea înaltă a gâtului şi bărbiei pacientului. Capul pacientului va fi
plasat în poziţie opusă cu umărul dureros.
c. Contracturi musculare -
este o contracţie permanentă, îndelungată a unui muşchi sau a unor
grupe de muşchi. Apar adesea la muşchii degetelor, ai membrelor, la
faţă, etc. Se caracterizează printr-o consistenţă anormală (dură) la
palpare, prin lipsa de elasticitate şi prin dureri fie spontane fie la
palparea şi mobilizarea muşchiului.
Cauze: - o ischemie cauzată de poziţia inadecvată, infecţii, intoxicaţii, solicitarea excesivă a muşchiului, etc.
Tratament: -infraroşii; cataplasme şi comprese calde;
-masaj prin: - netezire, fricţiuni, frământat uşor, presiuni, vibraţii.
d.
Tendinopatii - tendinita - Este o inflamaţie acută a unui tendon ca
urmare a unei extensii prelungite şi forţate a muşchilor, a unor
traumatisme sau iritaţii mecanice (ex. pantof incomod).
Tratament:
-infraroşii;
-masaj prin: netezire, fricţiuni, vibraţii.
e.
Torticolis („ gât de lup”)- Reprezintă blocajul total sau limitarea
capacităţii de mişcare a gâtului în consecinţa inflamaţiei muşchilor
gâtului şi spatelui (regiunea umerilor şi toracală superioară, în
special al celui stemocleidomastoidian şi a trapezului), inflamaţii şi
suferinţe ale aparatului ligamentar al articulaţiilor intervertebrale;
Cauzele fiind determinate de expunerea la curenţi de aer reci, umezeală,
poziţii forţate menţinute timp îndelungat, poziţii şi atitudini
vicioase ale gâtului, suferinţe vertebrale cervicale de origine
reumatismale sau sechele post-traumatice (de ex. Sindromul „loviturii de
bici” din accidentele auto).
Tratament:
A.) Bolnavul în decubit-ventral:
- Se vor aplica ventuze sau comprese calde sau raze infraroşii în regiunea cervicală incluzând muşchii stemocleidomastoidieni;
- Se va face un masaj general al spatelui, concomitent cu regiunea umerilor şi cea cervicală;
- Masaje şi fricţiuni blânde în regiunea cervicală, care vor fi superficiale, medii - după toleranţa celui bolnav;
-
Frământări digitale în zonele fără contractură sau a celor dureroase;
ele vor fi lente şi blânde; se alternează fricţiunile cu frământările;
- Frământări digitale în zonele contracturate, care vor fi precedate de fricţiuni şi din când în când, de întinderi;
- Se vor aplica fricţiuni la muşchii sternocleidomastoidieni;
- Aplicarea de căldură, sau de raze infraroşii timp de 3 minute;
-
Se vor face vibraţii pe întregul spate, precum şi în regiunea
cervicală, mai puţin dureroasă, cu foarte mare grijă - după toleranţa
bolnavului;
B.) Poziţia bolnavului – şezând:
Maseurul se va posta în faţa pacientului şi va executa următoarele mişcări:
- Flexie, extensie, circumducţie lentă şi progresivă;
-
Cu grijă se vor executa mişcări de rotaţie laterale la dreapta şi la
stânga; primele mişcări se vor adresa părtilor mai puţin dureroase sau
contractate urmând regula „non durere" şi mişcare inversă;
- Se lucrează pe partea dureroasă sau contractată, fiind atenţi la semnele de durere pe care pacientul le va manifesta;
f. Fibrozita - poate fi acută sau cronică. Este o inflamaţie a ţesutului fibros, deci poate fi o tendinită, miozită, etc.
Tratament: se tratează la fel ca ruptura musculară.
g.
Cefalee de origine fibrozitică - Se localizează în regiunea
cervicală-occipitală care iradiază până la umeri şi produce rigiditatea
cefei.
Tratament:
A.) Pacientul în decubit ventral:
- Se va efectua masajul spatelui, cu manipularea muşchiului trapez, deltoid şi a regiunii cervicale;
- Infraroşii în regiunea cervicală timp de 3 minute;
- Masaj neurosedativ şi kinetic în regiunea cervicală;
- Vibraţii generalizate şi discrete în regiunea spatelui şi în cea cervicală;
- Masaj manual cefalic;
B.) Pacientul în poziţie dorsală:
- Masaj manual facial cu o atenţie sporită la regiunea şi în punctele inervate de trigemen;
- Mişcări de mobilizare a capului, prin rotaţii la stânga şi la dreapta.
DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE
a.
Hipercifoza - Este o deformare a coloanei vertebrale cu accentuarea
convexităţii posterioare din regiunea toracică. Capul şi gâtul sunt
înclinate înainte, formând a cocoaşă, omoplaţii sunt depărtaţi şi
desprinşi, toracele este înfundat, abdomenul supt, bazinul înclinat
înapoi, genunchii în flexie. Conturul corpului prezintă curburi şi
unghiuri mai accentuate.
Tratament:
A.) - masajul părţii superioare a spatelui, masajul toracelui şi al cefei - masaj special de osteopatie efectuat de specialişti.
B.) - Se vor executa următoarele mişcări:
Din
poziţiile: stând, pe genunchi, culcat şi mai ales atârnat, se vor
executa exerciţii de trunchi prin: extensii, rotiri, răsuciri şi îndoiri
laterale, toate fiind executate în plan posterior (în faţă). Aceste
exerciţii vor fi amplificate de cele ale capului şi gâtului, precum şi
cele ale membrelor superioare şi inferioare. Sunt indicate şi exerciţii
de târâre, din culcat şi din sprijin pe genunchi şi palme, exerciţii de
atâmări cu braţele şi exerciţii de redresare pasive sau active. Sunt
contraindicate poziţia şezând şi mişcările de flexie.
b. Hiperlordoza
- este o curbare a coloanei vertebrale în plan antero-posterior cu
convexitatea orientată anterior, la nivel de zonă lombară. Atitudinea
atrage o înclinare a capului şi gâtului înainte, umeri căzuţi, omoplaţi
desprinşi, abdomen proeminent, membrele superioare în flexie, iar cele
inferioare în hiperextensie, cu bazinul mult înclinat înainte.
Tratament:
A.) Masaj cu precădere la coloana vertebrală, zona lombară, zona abdominală.
B.)
Efectuarea mişcărilor următoare din poziţiile: şezând pe genunchi cu
sprijin pe palme, culcat pe spate, atârnat, se execută diverse exerciţii
statice de angrenare a zonei lombare şi a abdomenului.
C.)
Efectuarea de exerciţii dinamice prin: îndoiri înainte, rotări şi
răsuciri efectuate cu trunchiul înclinat înainte; mişcări de braţe şi
picioare care să amplifice flexia trunchiului.
- exerciţii de respiraţie;
- exerciţii de târâre (mai ales din şezând);
- exerciţii de escaladare şi echilibru;
- exerciţii de relaxare;
- sunt contraindicate poziţiile lordozante şi mişcările de extensie;
c.
Scolioza - Este o deviaţie laterală a coloanei vertebrale în plan
frontal, care prezintă una sau mai multe curburi. Astfel scoliozele pot
fi simple, în forma literei C sau în forma literei S. Curbarea laterală a
coloanei vertebrale determină şi o torsionare intervertebrală, în
consecinţă apar asimetrii musculare de tonus şi de volum ce scot în
evidenţă torsionarea. Aprecierea torsiunii vertebrale se face prin
evidenţierea arcurilor costale (deseori deformate) ce apar de partea
convexităţii. Întregul trunchi va prezenta asimetrii concomitent
curbării scoliotice. În cazul scoliozei în „C", simple, linia umerilor
este asimetrică, umărul din partea convexităţii este mai ridicat,
omoplaţii sunt asimetrici, axa bazinului este înclinată de partea
convexităţii, iar triunghiurile brahiotoracice sunt şi ele asimetrice,
cel de partea cavităţii fiind mai mare.
Scolioza în „S" este mult mai
gravă. Linia umerilor este înclinată în aceeaşi parte cu cea a
bazinului, omoplaţii sunt asimetrici, existând o mare diferenţă între
forma celor două triunghiuri brahiotoracice. Gravitatea scoliozei duce
la tasarea vertebrelor şi a discurilor intervertebrale, dar şi la
dereglări respiratorii, cardio vasculare şi nervoase (prin compresiunea
fibrelor nervoase radiculare ale măduvei spinării).
Tratament:
A.)
- Masaj manual general care va urmări tonifierea concentrică a
musculaturii din partea convexitătii şi excentrică a muşchilor din
partea concavităţii
- Masajul special executat de specialistul osteopat care va cuprinde:
-detorsionare activă a coloanei,
-corectarea asimetriilor umerilor şi bazinului,
-corectarea asimetriilor toracelui,
-formarea reflexului stabil de atitudine corectă a corpului,
B.)
- Exerciţii statice sub forma poziţiilor, asimetrice, cu braţ şi picior
opus în caz de scolioză în „C" şi cu braţ şi picior de aceeaşi parte,
în caz de scolioză în formă de „S".
- Pentru trunchi sunt indicate îndoiri laterale înspre partea convexităţii şi foarte multe extensii.
-
Capul, gâtul şi membrele vor amplifica mişcările trunchiului, braţele
şi picioarele vor lucra asimetric, în funcţie de sensul curburii
coloanei vertebrale
- Exerciţii de târâre din culcat, din stând pe
genunchi cu sprijin pe palme. Exerciţii de căţărare cu priza asimetrică
şi suspensii.
- Exerciţii de respiraţie şi redresare activă şi pasivă.
AFECŢIUNI MUSCULARE
a.
Atonia musculară - Amiotonia congenitală - Este diminuarea capacităţii
contractile a muşchilor,în perioada de repaus (fâră să fie paralizie).
În acest caz picioarele şi muşchii spatelui sunt cei mai afectaţi
deoarece ligamentele sunt relaxate prin hipotonia musculară şi prin
urmare articulaţiile sunt slăbite. Pacientul oboseşte atât la mers, cât
şi în poziţia şezut, iar pachetele musculare devin moi şi fără tonusul
necesar - normal.
b. Atrofia musculară - Este o tulburare
caracterizată prin diminuarea volumului celulelor sau ţesuturilor
musculare prin nefuncţionarea sau nesolicitarea acestora.
Tratament:
În toate diagnosticele de mai sus se va aplica acelaşi tratament după cum urmează:
- Aplicarea de masaj manual circulator pe tot organismul;
- Aplicarea de metode vasoconstrictoare în zonele musculare cele mai afectate;
-
După primele trei şedinţe de masaj se va continua cu masajele
circulatorii, dar se va insista pe cel abdominal, în funcţie de
ciclurile respiratorii consecutive ale pacientului;
- Vibroterapia generală;
-
în timpul, tratamentului se recomandă aplicarea de raze infraroşii. În
fiecare şedinţă se va avansa în sensul creşterii energiei masajului,
adică manipulările vor fi din ce în mai profunde. În caz de dureri
musculare radiante vezi mai jos.
c. Dureri musculare - Este
durerea care se manifestă la nivelul unuia sau mai multor muşchi putând
radia în una sau mai multe zone ale corpului, urmând traseul unui nerv,
muşchi, fascie, ş.a., ca rezultat a unei leziuni sau tulburări
musculare.
Tratament:
Se va aplica: - Infraroşii 5 minute.
- masajul manual:
- se vor urmării nervii şi fibrele (fasciculele musculare) pe
întreg traiectul lor, cu unu sau mai multe degete. Se vor efectua
mişcări lente de alunecare cu policele pe toată zona dureroasă;
- vasoconstricţii în toate zonele iradiante ale durerii;
- vibraţii generalizate;
d.
Miozite - Este o inflamaţie musculară care apare la unul sau mai mulţi
muşchi şi care poate fi traumatică sau de natură inflamatorie.
Miozita
traumatică - Spre deosebire de cea simplă, se datorează unor răni la
suprafaţa muşchiului, care pot produce infecţii, provocând inflamaţia.
Miozita
reumatică - Spre deosebire de cea simplă, în acest caz este vorba
despre o acumulare de acid lactic sau alte substanţe rezultate din
metabolismul muscular sau a unor alterări ale terminaţiilor nervoase şi
senzitive, a muşchiului respectiv.
Tratament:
În miozita traumatică se va trata infecţia ca atare.
În miozita reumatică, tratamentul va consta în:
- masaj manual în toată zona posterioară şi anterioară, care se va face lent şi cu pauze la muşchii care devin dureroşi;
- înainte de masaj se poate aplica tratamentul cu infraroşii;
- se va executa masajul unor anumite grupe de muşchi, în timp ce la celelalte grupe vor fi supuse acţiunii cu infraroşii;
-
căldura prin infraroşii va fi bine controlată, ea trebuind a nu fi
excesivă şi nici de lungă durată. Va fi altemativă, timp de 2 -3 minute,
cu pauze de 30 de secunde;
- vibroterapia se va face mai ales la
muşchii cu dureri, va fi la început blândă, apoi mai dură şi la sfârşit,
se revine ca la început;
- masajul manual aplicat va fi executat între circulatoriu şi sedativ (netezire), deci va fi lent, mergând spre profunzime.
e.
Miastenia gravis - Este o slăbiciune generală a muşchilor voluntari, în
care bolnavul se epuizează foarte uşor. In acest caz nu există atrofie.
Pot fi afectaţi muşchii faciali, membrele superioare şi inferioare,
muşchii toracici. Un rol considerabil în acest tip de boală îl joacă
timusul.
Tratament:
- masaj manual general circulatoriu, în profunzime pentru a activa circulaţia sanguină, masaj tonifiant şi infraroşii.
- vibroterapia.
- duş scoţian cald-rece, se va termina cu cald.
f.
Boala „Thomsen" sau miotonia congenitală - Reprezintă o serie de spasme
care se produc la nivelul muşchilor voluntari. De fiecare dată când se
produce o mişcare, aceşti muşchi se relaxează cu întârziere.
Tratament:
- manevre kinetice în zona poplitee, lombosacrată, ceafa pe partea posterioară cu manevre neurosedative;
- 5 minute infraroşii;
- masaj general.
g.
Spasme musculare - Este durerea produsă prin contracţia involuntară, a
muşchiului prin mecanisme reflexe; Cauzele pot fi multiple şi complexe,
incepând cu tulburări electrlitice caracteristice carenţelor de calciu,
magneziu, bor, pâna la cele de nartură neurologică (iritaţii radiculare,
tulburări piramidale şi extrapiramidale în suferinţele cerebrale, etc.)
Tratament:
- se tratează ca ruptura musculară.
h.
Hipertrofia musculară - Este creşterea exagerată a anumitor grupe de
muşchi prin uzul lor constant, fară repaus. Aceasta poate lua o notă
idiopatică, mergând spre gigantism.
Tratament:
- masaj manual general relaxant, neurosedativ.
i.
Pleurodinita - Este durerea muşchilor care formează peretele toracic,
şi anume: pectoralii şi intercostalii. Aici se produce o îngroşare a
acestor muşchi, iar durerea este mai accentuată în inspiraţie.
Tratament:
-
In prima şedinţă se vor aplica ventuze pe muşchii pectorali,
intercostali şi pe marele dinţat, având grijă să nu se ardă pielea mai
sensibilă în aceste zone. Se vor face vibraţii uşoare şi discrete,
fricţiuni palmodigitale uşoare şi discrete, superficiale la aceiaşi
muşchi.
- La a doua şedinţă, se va face un masaj pe spate, insistând pe fricţiuni şi frământări.
-
A treia şedinţă va consta dintr-un masaj general al abdomenului şi a
muşchilor pectorali. Se va insista pe presiuni palmare superficiale.
-
La a patra şedinţă, se va aplica un masaj manual general al întregii
regiuni anterioare şi posterioare, mai ales la cea a muşchilor
pectorali, marele dinţat şi intercostali. La abdomen nu trebuie omisă
fricţiunea palmodigitală de tip respirator, adică în inspir şi expir
profund al pacientului.
- In cea de-a 5-a şedinţă se vor combina masajul general, plus ventuzele şi razele infraroşii la muşchii menţionaţi.
- Se vor repeta ultimii paşi şi la celelalte şedinţe ca la ultima şedinţă.
j.
Distrofia musculară sau miopatică - Este o degenerare progresivă a
muşchiului. Uneori, simptomele distrofiei pot să se asemene cu distrofia
musculară de tip infantil sau facio-scapulo-humeral care, de obicei, se
manifestă încă din adolescenţă. Aceasta se manifestă mai întâi prin
afectarea muşchilor facial: gura rămâne deschisă, pentru ca buzele să
slăbească şi să se îngroaşe, pleoapele se închid cu multă greutate şi
sunt afectaţi muşchii interiori ai limbii şi ai ochilor. Mai târziu
acest proces se prelungeşte către regiunea scapulară, cu rigiditatea
umerilor, iar mai apoi procesul atinge braţele.
Tratament:
- acelaşi ca pentru atrofii musculare.
k.
Reumatism muscular - Este o boală inflamatorie, produsă de alergia
organismului la infecţia cu streptococul hemolitic, caracterizată prin
inflamaţia ţesutului conjunctiv din întregul organism.
Mialgiile,
neuromialgiile şi miozitele au aceeaşi factori etiologici cunoscuţi:
infecţiile de focar, infecţiile generale, traumatismele, eforturile,
climatul rece şi umed etc. Miozitele recunosc stări lezionare mai
avansate (muşchi tumefiaţi, cu noduli) şi au ca simptom durerea şi
redoarea musculară. Exemple de mialgii: lumbago, cervicalgia, dorsalgia,
mialgia fesieră.
MIALGIA = durere musculară.
Exemple de
miozite: miozita reumatică (cu V.S.H. crescut). Miozita se deosebeşte de
mialgie datorită contracturilor (pe zona de muşchi afectată) dobândite
în plus faţă de mialgie.
Tratament:
- vezi la ruptura musculară.
l.
Lumbago - Este o boală inflamatorie, cu durere bruscă, intensivă,
localizată la nivelul regiunii lombo-sacrate, anume miofibrosita
muşchilor lombo-sacraţi. Este provocată de obicei de umezeală, frig,
curent de aer rece sau efort fizic neobişnuit, dar totodată poate fi
provocat şi de îmbolnăvirea organelor vecine: coloana vertebrală,
articulaţia sacro-iliacă, rinichii, prostata sau organele genitale la
femei. Această boală se manifestă prin mişcări rigide datorate muşchilor
inflamaţi până la contractare, deveniţi rigizi; spasmele musculare sunt
uneori scurte dar tăioase, sau grave, ascuţite. Uneori durerile ţin
doar câteva secunde. Muşchii afectaţi sunt dorsal şi cei spinali.
Tratament:
- aplicarea de infraroşii în regiunea lombosacrată, timp de 5 minute cu pauze de 30 secunde între ele.
-
masaj manual superficial pe tot spatele mai întâi, apoi pe coloana
vertebrală, ceafă, după care se va trece cu precădere la zona
lombosacrată.
- masajul se face cu mişcări lente la început, se va
creşte intensitatea încetul cu încetul; mişcările vor fi compresive,
superficiale, medii, iar apoi profunde.
- se revine la infraroşii.
- se vor aplica fricţiuni, plus tapotament uşor şi ritmic în afara locurilor dureroase.
- presiuni cu palmele în regiunea lombosacrată, efectuate de-a lungul coloanei vertebrale.
- se va face un masaj de tip circulator la extremităţile inferioare.
- vibraţiile vor fi discrete şi generale.
- infraroşii timp de 5 minute.
- se va executa netezire în toată regiunea pusterioară.
m.
Nevralgia de trigemen prin fibrozita - Este o boală inflamatorie a
ţesutului muscular datorată inervaţiei provocate prin nevralgia de
trigemen. Aceasta este diferită faţă de nevrită de trigemen. Ca puncte
nervoase inflamate ce cauzează fibrozita din zonă, enumerăm:
- nervul supraorbital,
- ramura nervului oftalmic,
- nervul supratrochlear, ramura nervului oftalmic,
- nervul infraorbital - ramura terminală a nervului maxilar superior, ce trece dedesubtul ochiului,
- nervul temporal - ramura nervului orbital situat deasupra zigomaticului.
Tratament:
A.) Pacientul în decubit ventral
- Se aplică infraroşii cervicale;
- Masaj sedativ cu fricţiuni în regiunea cervicală;
- Frământări digitale - în combinaţie cu fricţiuni;
B.) Pacientul în decubit dorsal:
- Se va efectua un masaj de drenaj limfatic;
- Se vor aplica mişcări digitale pe portiunile dureroase inervate de trigemen;
n.
Ruptura musculară - Este vorba de ruptura tendonului fibrei musculare
sau a fibrei în sine. Dacă ruptura se produce la nivelul fibrelor
musculare, se produce cheag de sânge, care se acumulează şi produce
durere intensă.
Tratament:
Acest tratament se aplică nu numai în
caz de ruptură musculară, ci şi la fibrozita, spasm muscular, sau
reumatism muscular după cum urmează:
- Se aplică infraroşii pe. grupa de muşchi afectaţi, timp de 5 minute (cu perioade de pauză de 30 de secunde).
- Se va face un masaj manual generalizat în regiunea posterioară sau anterioară care va cuprinde regiunea amintită anterior.
- Se vor face fricţiuni, frământări uşoare în partea afectată şi în zona cu rigiditatea crescută.
- Se vor aplica presiuni în aceleaşi zone, altemativ cu fricţiuni.
- Vasoconstricţii în zonele musculare afectate.
- Aplicarea de infraroşii în zonele tratate (din nou, 3 min.).
- Terapia va fi generalizată şi discretă.
-
In caz de durere inter-spinoase (fără artroze), se vor aplica proceduri
din lumbago, se va masa spatele în fiecare şedinţă, cu manipulări
generale.
AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR
a.
Contuzia - Este leziune tisulară a articulaţiilor sau muşchilor cauzată
de acţiunea mecanică, prin lovire, care are ca efect o compresiune a
ţesuturilor fără rupturi externe. În forme uşoare se produce o hemoragie
capilară producătoare de echimoze, în cazuri mai grave însă sângele de
sub ţesuturile invadate se poate infecta formând cangrene. Contuzia se
manifestă prin dureri locale, tumefiere, echimoze şi uneori impotenţă
funcţională.
Tratament:
- comprese locale cu apă şi alcool sau uleiuri esenţiale de aromaterapie.
- masaj uşor.
-
masaj manual de prevenire a inflamaţiilor. Masajul poate fi aplicat
chiar şi în acest caz traumatic, mergând la distanţă de locul lezat,
proximal. Vom folosi manevre pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine
şi menţinerea tonusului muscular din jur.
- vom folosim neteziri, fricţiuni uşoare, vibraţii.
b.
Entorsa - Este o leziune articulară produsă printr-o mişcare forţată ce
depăşeşte limitele mobilităţii fiziologice normale, producând o
întindere sau/şi ruptură parţială sau totală a ligamentelor articulare,
fără să intervină însă deplasări de la normal ale segmentelor osoase
care alcătuesc articulaţia.
Se manifestă prin dureri, inflamaţii
articulare, chiar exudaţia articulaţiei (hidrartroză), tulburări de
circulaţie locală, echimoze, impotenţă funcţională.
Tratament:
- comprese reci, locale, antiinflamatoare;
- aparat gipsat la nevoie;
- kinetoterapie;
- mişcări de flexii şi extensii adresate segmentelor articulare sau musculare învecinate;
-
masaj manual aplicat la distanţă proximală pe segmente distale, în
scopul reducerii inflamaţiei, îmbunătăţirii circulare sanguine,
prevenirea hipotrofiei musculare. Mişcările aplicate vor fi neteziri
uşoare, fricţiuni, frământat în cută, rulat, cernut, tapotament ventuză
,tocatul sau bătătoritul.
Şedinţa durează 30 de minute şi se repetă de 2 ori pe zi.
c.
Luxaţia - Este o dislocare traumatică a capetelor articulare a oaselor
şi fixarea lor în această poziţie malefică, prin contractură musculară.
E
cauzată de slăbirea sau traumatizarea ligamentelor articulare. Când
ligamentele articulare se rup, capul articular iese din cavitatea
articulară, rămânând ca atare pe această nouă poziţie.
Tratament:
- se repune articulaţia în poziţie normală prin metode ortopedice.
- aparat gipsat sau bandaj de imobilizare articulară la zona afectată.
- kinetoterapie.
-
masaj pentru ameliorarea circulaţiei sanguine, reducerea tulburărilor
vasculare, prevenirea hipertrofiei musculare, menţinerea tonusului
musculaturii învecinate.
- în sechele, după vindecare şi eliminarea
aparatului gipsat, masajul va consta în neteziri cu palma, fricţiuni cu
vârful degetelor. Frământatul, rulatul, tapotamentul ventuză, tocatul şi
bătătoritul se vor aplica cu discemământ şi după caz pe segmentele
învecinate articulaţiei afectate.
- infraroşii.
- vibraţii.
- duş scoţian, rece-cald.
d.
Întinderi musculare , întinderi de ligamente - Este o afecţiune
musculară sau ligamentară, după caz, care au o cauză comună: trauma prin
extensii prelungite şi forţate a musculaturii (respectiv a
ligamentelor). Ele se manifestă prin dureri locale, inflamaţii uşoare şi
când aceasta este la forma maximă a gravităţii, poate merge până la
scăderea funcţionabilităţii, de pildă o febră musculară putemică care
produce o mişcare greoaie, o întindere de ligamente care produce jenă
sau dureri mici ca intensitate şi de scurtă durată şi acestea îndeosebi
după revenirea din stare de repaus în activitate.
Tratament:
- infraroşii.
-
masaj manual pentru facilitarea circulaţiei sanguine dar totodată şi
pentru energizarea zonei. La început mişcările vor fi mai uşoare:
neteziri, fricţiuni circulare urmând ca pe parcurs să crească gradat
intensitatea, fricţiuni în cută, neteziri, neteziri ascendente.
- Kinetoterapie.
e.
Cicatricea - Este un nou ţesut care s-a format prin unirea marginilor
unei leziuni provocate din incizii chirurgicale, traume mecanice,
chimice, arsuri etc.
Tratament:
- are loc pe parcursul procesului
de cicatrizare, în jurul plăgii având scop de revitalizare a ţesuturilor
plăgii şi grăbind vindecarea.
- infraroşii.
- masaj de reglare a
circulaţiei sanguine locale, care se va executa distal, proximal şi pe
segmente spre zona afectată iar musculatura din jur, masaje blânde
relaxante sau acolo unde este cazul de menţinere a tonicităţii
musculaturii inactive. Mişcările constau în neteziri, frământat uşor,
presiuni executate cu vârful degetelor.
f. Fractura, sechele după
aparat gipsat - Ruptura unui os cauzată fie de un traumatism fie
apărută spontan în urma unei boli de oase (osteoporoză).
Ruptura
poate fi completă, incompletă sat doar o fisură. Fractura poate fi
deschisă, atunci când capetele deschise prin ruptură ale osului, dure
fiind, perforează părtile moi din jur sau de deasupra, putând străbate
până la exterior cauzând astfel plagă, sau fractura poate fi închisă
când părtile moi din jur rămân intacte. Ea poate fi fractură unică, când
osul lezat prezintă o singură fractură, poate fî multiplă când pe
acelaşi os lezat s-au produs mai multe fracturi sau fractura poate fi
cominutivă prin fârâmiţarea osului la nivelul traumei. Dacă fractura s-a
produs la nivelul traumei, vorbim de o fractură directă, dar dacă
aceasta s-a produs la o anumită distanţă de locul traumat, vorbim de o
fractură indirectă.
Fractura se manifestă în primul rând printr-o
tumefiere rapidă, sau chiar o hemoragie deschisă, plagă deschisă,
deformarea prin dislocare, mobilitatea anormală şi durere. Fracturile
oaselor capului se recunosc prin hemoragii nazale, bucale sau la nivel
de ureche sau paralizii.
Tratament:
- imobilizarea improvizată a osului;
-
repoziţionarea (readucerea) şi imobilizarea oaselor rupte prin aparat
gipsat şi tratarea complicaţiilor intervenite care de regulă apartin
medicului specialist ortoped;
- masajul manual va avea scop reglarea
circulaţiei sanguine, înlăturarea tulburărilor vasculare şi tonifierea
lor, mobilizarea capsuloligamentelor articulare pentru ameliorarea
mobilităţii acestora, reglarea drenajului limfatic, restabilirea şi
îmbunătăţirea elasticizării şi tonifierii musculaturii, cât şi de
evitare a atrofiilor musculare din jur. Masajul se poate lucra
intercalat cu infraroşii. Mişcările de masaj vor cuprinde neteziri şi
fricţiuni pentru zona articulară ca o protecţie împotriva depunerilor de
aderenţe şi tonifierea capsulei; urmează un masaj pe segmentele zonei
învecinate fracturii, care constă din neteziri lucrate cu palma,
fricţiuni alternate cu neteziri, fricţiunile cu degetele urmează celor
executate cu palma în scopul de a facilita circulaţia şi a înlătura
inflamaţiile, urmând rulatul sau frământatul blând, cemutul şi tocatul
uşor ca stimul al tonusului muscular.
- vibroterapia.
- infraroşii.
- kinetoterapie după aparatul gipsat.
AFECŢIUNI VASCULARE
a.
Varice - Este o afecţiune circulatorie venoasă, o insuficienţă venoasă
cronică, cu tulburări trofice. Se manifestă prin vene vizibil dilatate,
edeme, crampe musculare şi oboseală pe membrele afectate.
Tratament:
A.) Pacientul în poziţie culcată în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonală de până la 90 de grade
- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;
-
Hidroterapie, duş scoţian, prin altemanţă apă rece cu apă caldă,
terminându-se cu temperatura care se află în cameră sau afară, dacă
urmează părăsirea camerei;
- masaj - cu contraindicaţie în tromboflebite;
B.) Masajul manual al membrului afectat:
- Se aplică un masaj specific acestei părţi de corp;
-
Se foloseşte netezirea pe gambe şi coapse în sens centripet, care
uşurează hemodinamica venoasă. Se aplică fricţiunea mai ales contra
tulburărilor vasculotrofice ale pielii şi ţesuturilor subcutanate.
Urmează tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia pereţii venoşi.
b.
Afecţiuni vasculare cu edeme cronice - Creşterea cantităţii de lichid
la nivelul unui ţesut - mai adesea pielea - datorită insuficienţei
circulatorii. Regiunea inflamată la presiunea cu degetul lasă o urmă
rezistentă numită godeu.
Tratament:
- Masajul părţii care prezintă inflamaţia;
- Masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.
c.
Edeme - Reprezintă o creştere a cantităţii de lichid la nivelul unui
ţesut datorită insuficienţei circulatorii, boli renale sau prezenţa unui
obstacol pe vase sanguine sau limfatice.
Cauza care o produce: insuficienţe circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.
Se
manifestă prin inflamaţii care la presiunea cu degetul, lasă o urmă
persistentă. Este vizibilă cel mai adesea la picioare, mâini, faţă.
Tratament:
- se elimină cauza.
- vibroterapie,
-
masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizează
drenarea limfei. Masajul special pe zona afectată va consta din
netezire, frământări, presări, tocatul cu degetele, vibraţii.
Bineînţeles totul se va executa dinspre exterior, spre inimă.
d. Afecţiuni vasculare de stază limfatică - încetinirea circulaţiei limfei în urma unor obstacole.
Tratament: se vor executa:
- Masaj manual general, de drenaj limfatic;
- Vibraţii generalizate - pentru a ajuta circulaţia limfei;
-
Neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii
şi ţesutului subcutanat în toate sensurile şi pentru a facilita
circulaţia limfatică urmate de fricţiuni cu ambele mâini pentru a
îmbunătăţii circulaţia sanguină, şi a favoriza resorbţia edemelor.
AFECŢIUNI NEUROLOGICE
a.
Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al
cărui nume îl poartă: facială, intercostală, de trigemen, pelviană,
sciatică etc. A nu se confunda cu nevritele care se diferenţiază de
nevralgii datorită tulburărilor care le manifestă ex. retrobulbară,
interstiţială progresivă, optică etc.
Tratament:
- Se aplică infraroşii.
-
Masaj manual general uşor, apoi pe coloana vertebrală, urmat de un
masaj local pe nerv sau zonă afectată, sedativ, în sens invers, gen „non
durere".
- Se aplică tapotament uşor urmat de netezire.
- Vibroterapia.
b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinţă inflamatorie foarte dureroasă, a nervului trigemen.
Tratament:
- Se aplică infraroşii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.
-
Masaj manual în zona muşchiului trapez, la nivel de prima vertebră
dorsală, mai exact la jumătatea distanţei între acesta şi articulaţia
umărului. Masajul se va executa prin fricţiuni şi frământări digitale.
-Se
urcă apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toată porţiunea
afectată, se aplică vibraje manuale, după care se încheie cu netezire.
c. Nevralgia intercostală - Este o durere localizată la nivelul toracelui, datorită suferinţei nervilor intercostali.
Tratament:
A.)
- masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior şi posterior, pe
toată cutia toracică; cu insistenţe asupra mişcărilor de neteziri
circulare, fricţiunilor uşoare, netezire şi vibraţii.
- Se aplică infraroşii;
- Masaj neurosedativ şi kinetic;
B.) - Mişcări de rotaţie a trunchiului spre stânga şi apoi spre dreapta, altemativ
mişcări de extensie urmate de aplecări;
-Vibroterapie.
d.
Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, după cum îi spune şi numele, este o
inflamaţie a nervului sciatic, manifestată prin durere de-a lungul
nervului, în zona lezată care poate fi cuprinsă de la zona lombosacrată,
continuând pe jumătatea feselor, coborând pe coapsă, gambă până la
călcâi, atât pe interiorul cât şi pe exteriorul membrului inferior, din
care cauză adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamaţii
poate fi de natură traumatică, discopatii lombare (hernii discale,
tasări), tumoarea medulară, mişcări bruşte (având în consecinţă
subluxaţii vertebrale), efort fizic deosebit şi neobişnuit, expunerea la
curenţi de aer rece.
Tratament:
- Se va urmări eliminarea cauzelor de iritaţie a nervului afectat;
- Masaj sub aplicare de infraroşii în zona lombosacrată;
-
Masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii
scapulare şi a cefei, apoi a coloanei vertebrale, după care masajul
zonei lombosacrate mai întâi cu mişcări blânde care se vor transfoi-ma
mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continuă masajul
urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu mişcări de netezire,
circulare, la intensitatea suportată de pacient, vibraţii pentru
calmarea durerilor, apoi fricţiuni, frământări digitale şi în încheiere o
netezire.
e. Nevrita - Este inervaţia unui nerv, manifestată,
printr-o serie de tulburări în funcţie de particularităţile şi funcţiile
nervului afectat, cauzată de inflamaţii sau infecţii.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii manuale;
-
masaj stimulent al circulaţiei sanguine, neteziri, fricţiuni uşoare
urmate de frământat blând, cernut, rulat şi în încheiere netezire
calmantă.
f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce
afectează mai mulţi nervi concomitent. Se manifestă cu precădere asupra
membrelor inferioare degenerând în paralizii flasce, amiotrofii, algii,
parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestată sub formă de arsură,
cald, rece, furnicătură, amorteală, înţepături, etc). Etiologia
(cauzele) polinevritelor poate fi: boli infecţioase, diabet, carenţe de
vitamine, consum în exces sau intoxicaţii de medicamente sau chiar
alcool, tutun.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraţii de stimulare musculară;
- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectată; de favorizare a circulaţiei sanguine;
-
masajul trofic de menţinere a elasticităţii musculaturii denervate,
combătând edemele, prevenind instalarea tulburărilor trofice;
-
masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectată,
respectiv cu segmentul distal al piciorului şi continuând cu cel
proximal. Chiar dacă se lucrează la picior, netezirea se va efectua cu
ambele mâini, apoi se aplică fricţiunile pentru reglarea circulaţiei
sanguine, urmate de frământarea în cută, cemutul şi rulatul adecvate
musculaturii hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuză
asociat cu alte forme de tapotament adecvate masei musculare.
g.
Paralizia - Este o afecţiune ce se manifestă prin nefuncţionarea unor
muşchi ai membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi
datorată leziunilor sistemului nervos central sau periferic. Majoritatea
sunt partiale (hemiplegii a unei jumătăţi de corp cuprinzând una dintre
părţi stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde părţi inferioare
ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mână). De
regulă cauzează o rigiditate, o contractură puternică a muşchilor
nefuncţionabili ducând la atrofia acestora în timp.
Tratament:
- kinetoterapie;
-
masaj pe toată zona afectată, insistând asupra deblocajelor energetice
la musculatura rigidă sau energizând musculatura atrofiată, favorizând
circulaţia sanguină. Masajele vor fi energice, cu fricţiuni, ciupituri
şi terminate prin stimulare efectuate cu mişcări de tapotament.
h. Poliomielita - Boală infecţioasă ce cauzează paraliziea membrelor inferioare. Afectează copii.
Tratament:
- ca mai sus.
i.
Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidală a
sistemului nervos, caracterizată printr-o limitare a mişcărilor
membrelor. Este cauzată de regulă după traumatisme, compresiuni,
infecţii.
Tratament:
- acelaşi ca pentru paralizie.
j.
Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi
periferici cauzată de inflamaţii putemice, ischemii sau viroze (în care
caz tratamentul constă în masaj - insistând energic pe zonele afectate)
fie o altă cauză o constituie traumatismele. De exemplu la picioare sau
mâini prin contuzii, compresiuni, luxaţii, plăgi sau fracturi. Paralizia
se manifestă prin dispariţia mişcărilor voluntare ale muşchilor cu
inervaţia datorată nervului afectat, prin amiotrofie, tulburări de
sensibilitate sau vasculare ale pielii. în funcţie de gradul leziunii,
afecţiunea e mai gravă sau parţială, deci mai uşoară.
Tratament:
- kinetoterapie;
- vibraj stimulator al musculaturii;
-
masajul va urmări ameliorarea circulaţiei sanguine locale, menţinerea
elasticităţii şi excitabilităţii musculaturii denervate, prevenirea
atrofierilor musculare. Masajul va fi executat ca un stimulent cu
manevre energice, chiar şi netezirile vor avea o notă energică.
Fricţiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsală a
lui) activează asupra circulaţiei sanguine.
Fricţiunile şi
ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea străbate până la
nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitaţia musculaturii
denervate.
Frământatul în cută, rulatul şi baterea sub formă de
tocat urmate de tapotament vor finaliza masajul prin tonusul dat şi
excitabilitatea muşchilor hipotrofici.
k. Pareza - Este o
paralizie de formă uşoară a unui muşchi. Se caracterizează prin scăderea
capacităţii de control asupra muşchiului afectat şi tulburări trofice.
Tratament:
- Vezi paralizie.
l.
Paralizia facială - Este datorată proceselor ischemice, inflamatoare
sau virotice a nervilor faciali. Se manifestă prin pareza diferiţilor
muşchi ai feţei pe partea nervului afectat.
Tratament:
- infraroşii;
- kinetoterapia prin mişcări de mimică în oglindă cu participarea muşchilor afectaţi;
-
Masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor
începând de la linia mediană a feţei până spre marginile feţei. Masajul
se continuă cu fricţiuni şi ciupituri şi se termină cu mişcări de
tapotament percutat.
m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumătăţi
de corp. Aceasta poate să fie flască sau spastică. Ea survine în
hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În cazul în
care mobilitatea este doar partial pierdută, vorbim de hemipareză.
Tratament:
- Se indică tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.
n.
Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se
confunda cu paralizia generală de care se diferenţiază, prin păstrarea
funcţionalitaţii unei părţi a corpului.
Tratament:
- Este specific paraliziilor;
o.
Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizată prin diminuarea
volumului unor celule, ţesuturi, structuri nervoase sau organe cu
consecinţe însemnate asupra funcţionabilităţii acestora sau prin lezarea
centrilor nervoşi. Atrofia nervilor poate apare în consecinţa bolilor
cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatită, musculare, senile
etc.
Tratament:
- Masaj manual circulator pe tot organismul;
- Aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de aceşti nervi;
-
După primele 3 şedinţe de masaj se va continua cu masajele circulatorii
crescând în intensitate, se va insista pe masajul abdominal în funcţie
de respiraţie ca ciclu respirator consecutiv al pacientului, se vor
urmări nervii pe traiectul lor în mişcări aplicate cu policele,
fricţiuni, frământări uşoare, tapotamente.
- Infraroşii;
- Vibraţii;
- Duş scoţian, rece-cald-rece.
p.
Dupuytrenul - Este o boală caracterizată prin diminuarea volumului unor
celule ce au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o nouă formă,
denaturată, a mâinii, aceea de gheară.
Tratament:
- kinetoterapie cu executarea de mişcări ale membrelor din articulaţia umărului, apoi a degetelor;
- infraroşii;
-
masajul general al spatelui, forma uşoară, a coloanei vertebrale,
coborând pe membrul afectat cu mişcări circulare, apoi fricţiuni, cu
insistenţă pe zona palmară şi a degetelor, cu predilecţie asupra
spaţiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua
de la vârf către palmă. Masajul se va încheia prin scuturări, vibraţii
ce cuprind întreg membrul afectat de la vârful degetelor până la
articulaţia de bază, apoi centura de comunicare şi în sfârşit coloana
vertebrală în zona centurii (scapulare).
r. Scleroza - Este
înlocuirea unui anumit ţesut parenchimatos specific prin ţesut
conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezintă o modalitate de
reparaţie a unor ţesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea
ţesutului funcţional cu ţesut conjunctiv, se produce o scădere a
capacităţii funcţionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se
referă la pereţii arteriali.
Tratament:
- Se tratează ca fîbroza
cu deosebirea că, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de a
fortifica şi nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o
zonă fără răspuns al nervilor.
s. Scleroza multiplă sau scleroza
în plăci - Este o afecţiune neurologică, care se caracterizează în
funcţie de locul unde este instalatâ şi în care se găseşte ca focar
procesul de demielinizare, precum şi de gradul întinderii ori de numărul
plăcilor diseminate în întreg sistemul nervos.
Mielina = substanţă
albă de origine lipidică - grăsimi constituite din alcooli şi acizi
graşi - care intră în alcătuirea tecii unor nervi.
Boala de regulă
se manifestă prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasă, abolirea
reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Mişcări clonice
involuntare ale globilor oculari, nevrită optică etc.
Tratament:
- Acelaşi ca la scleroză.
- Masaj de reglare a metabolismului.
Concluzie
: în tratamentele pe care omul şi le aplică se recomandă să nu
lipsească tratamentul de bază: masajul -cel mai eficace şi natural
tratament uitat parcă de toată lumea, de medici chiar şi de bolnavi, dar
care intervine atât de benefic în rezolvarea problemelor de sănătate.
În Orient oamenii sunt mult mai sănătoşi decât noi pentru că practică
masajul. Noi de ce n-am putea?
AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI
l. BOLI DE NUTRIŢIE
a.
Oboseala - Este o stare trecătoare de epuizare musculară sau nervoasă,
apărută după o activitate intensă şi îndelungată (fără antrenament) sau
după o boală acută (febră) sau cronică (anemie). Oboseala marcată
creează rezistenţă scăzută la infecţii, datorită mijloacelor scăzute de
apărare (reglate de nervi).
Oboseala este cauzată de:
- acumularea
produşilor de catabolism în muşchi, în celulele nervoase (acidul lactic
şi dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau
chiar din cauza producerii cataboliţilor din organism într-un ritm mai
accentuat decât pot fi oxidaţi şi eliminaţi;
- lipsă de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;
- intoxicaţii cu produşi catabolici (uree) care împiedică funcţionarea celulelor musculare sau nervoase.
Oboseala nervoasă o precede pe cea musculară.
Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz
de epuizare şi supraîncordare, sau cronice: în surmenaj,
suprasolicitare sau boli cronice consumptive.
b. Epuizarea este
facilitată de unele stări predispozante ca debilitatea fizică, astenia,
convalescenţa după boli cronice, tulburări glandulare, boli decompensate
ale inimii, inaniţia (foame), malnutriţie, subnutriţie, etc.
Tratament:
- repaus imediat şi total;
- linişte şi izolare;
- încălzirea corpului;
-
administrarea de substanţe întăritoare, sucuri naturale de fructe sau
legume dulci, băuturi dulci şi calde, vitamine, tonice cardiace (mierea
de albină, polen).
- exerciţii uşoare de respiraţie şi inhalaţii.
-
masajul este recomandat în zilele următoare pentru a ajuta la refacerea
organismului. Mişcările vor fi blânde şi superficiale la început pentru
activarea circulaţiei şi calmarea sistemului nervos.
c. Surmenajul -
este o stare de oboseală cronică, cumulativă, manifestată prin
tulburări complexe ce cuprind aproape toate funcţiile vitale ale
organismului, dintre care cele mai pronunţate sunt cele ale sistemului
nervos central, şi aceasta datorită faptului că persoana epuizată face
un exces de activitate, forţând nota printr-o supraactivitate la care nu
face faţă, la care se mai adaugă şi greşeli în alimentaţie şi odihnă,
lipsa condiţiilor igienice, muncă exagerată în intensitate, dură sau
slab organizată, sau executată fără o dispoziţie psihică favorabilă etc.
Tratament:
- înlăturarea cauzelor şi a simptomelor;
- masaj complex ca factor de odihnă activă, de recuperare şi recondiţionare.
d.
Debilitatea fizică - Este o stare de slăbire a organisrnului care este
de obicei consecinţa unei subnutriţii sau a unei boli îndelungate.
Organismul fizic este puţin rezistent la orice formă de efort.
Tratament:
- odihna activă,
- kinetoterapia,
- alimentaţia raţională,
- mişcări profunde de respiraţie,
- masaj general trofic primele 3 şedinţe mai uşoare, după care intensitatea va creşte în scop energizant,
- infraroşii după primele trei şedinţe de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,
- vibroterapie.
e. Obezitatea - Este o stare patologică, un sindrom metabolic constând în creşterea excesivă a ţesutului lipidic (grăsos).
Cauza
provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt
necesare mai mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentaţie.
Ea
este favorizată şi de lipsa de mişcare (sedentarism), atunci când
persoana nu favorizează consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea
este cauzată de o tulburare endocrină (hormonală) cu origine hipofizară,
tiroidiană, suprarenală sau diminuarea funcţiilor glandelor genitale.
Manifestarea
acestei dereglări este vizibilă prin mărirea volumului şi greutăţii
corpului. Greutatea ideală a corpului este egală cu atâtea kilograme
câţi centimetri înălţime are corpul respectiv peste 100. De exemplu, la
1,70 m înalţime optim ar fi 70kg. Din această cifră se pot scade până la
10 kg sub vârsta de 20 de ani şi putem adăuga ceva de până la maxim 10
kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferenţiere în
funcţie de sex (la femei se scad circa 5 kg.).
Tratament:
-alimentaţia
raţională reducând caloriile în toate cazurile până la 1000-1200 de
calorii pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi,
dulciuri, făinoase şi grăsimi), consumând de preferinţă multe salate de
legume, care umplu stomacul şi creează senzaţia de saţietate fără un
aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alături de
legume vor completa necesarul de vitainine şi săruri.
- combaterea constipaţiei;
- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;
- mişcare multă, plimbări;
- kinetoterapie;
-
Masaj manual general efectuat la început cu mişcări uşoare, continuând
mai apoi cu mişcări din ce în ce mai energice şi profunde, fricţiuni,
frământări, tapotament, rulat şi cernut şi încheiat cu vibraţii.
Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho