CAND INGERII EXISTA
CAND INGERII EXISTA
Leonardo Da Vinci - "Bunavestire"
- Ingerii, acele duhuri inaripate cu puteri supranaturale,
acei mesageri ai Domnului, sunt, de cele mai multe ori, priviti de
"oamenii mari", ca fiind doar fiinte ce populeaza imaginatia copiilor.
In realitate, obositi de rutina cotidianului, adultii imbatranesc putin
cate putin si uita sa mai priveasca senin catre miracolele care nu
inceteaza sa li se arate. Trec pe langa ele nepasatori, ingandurati,
nefericiti... Dar uneori, poate in ajunul sarbatorilor de iarna, cand
timpul profan lasa loc celui sacru, peste zbuciumul zilnic se asterne
linistea. Si atunci, ceva chiar se intampla. Atunci, "oamenii mari"
incep sa creada in miracole -
Tara ingerilor
Peninsula Crimeea, din sudul
Ucrainei, supranumita de imparateasa Ecaterina cea Mare "perla cea mai
de seama a coroanei imperiale ruse", este un loc ce pare a fi primit
binecuvantarea Cerului. Peisajul este de-a dreptul spectaculos, cu
tarmuri scaldate de Marea Neagra si de Marea Azov, cu plaje largi si
nisip incredibil de fin. Iar cu cat inaintezi spre centrul peninsulei,
cu atat relieful devine mai inalt, mai stancos si mai arid. Aici, in
muntii Crimeei, ale caror piscuri par a se pravali in mare, printre
canioanele cu pereti abrupti, din care cascadele curg vijelios, se spune
ca este "tara ingerilor". Poate pentru
ca de pe crestele versantilor ai senzatia ca, ridicand mana, poti
mangaia cu degetele norii ce plutesc lin deasupra crestetului. Sau poate
pentru ca pe aceste locuri, candva pagane, a pasit Sfantul Apostol
Andrei, sfintind pentru intaia data meleagurile scitice de pe tarmul
Marii Negre, prin lucrarea sa de increstinare.
Locuitorii zonei
povestesc ca, in preajma manastirii Inkerman, au vazut de multe ori
ingeri ce se ridicau catre inaltul cerului. Norii transparenti, al caror
contur semana perfect cu un corp uman inaripat, pluteau in vazduh,
deasupra chiliilor sapate in piatra, parca ocrotindu-i pe calugarii
retrasi in aceste locuri stancoase si neprimitoare.
Se spune ca aici,
pe inaltimile muntelui, ar fi rasarit ca din pamant o icoana a Maicii
Domnului cu Pruncul in brate, luminata de o candela, raspandind imprejur
o stralucire mirifica. Un pastor ce-si mana caprele la vale, catre
pasune, a gasit-o si, tulburat de chipurile uluitor de frumoase ce-l
priveau cu dragoste din tablou, a luat-o si a dus-o in coliba lui
saracacioasa. Afland despre icoana cea vesnic luminata, boierul din
asezarea de la poalele muntelui i-a cerut pastorului sa i-o aduca pe
data, drept plocon. Ciobanului nu-i prea venea sa se desparta de minunea
pe care o descoperise, dar teama de pedeapsa era mult prea mare. Insa
numai dupa cateva zile, icoana a disparut din conacul boierului si a
fost gasita din nou, in locul unde aparuse pentru intaia oara, pe
stanci. Atunci, oamenii au inteles ca numai ingerii ar fi putut sa o
poarte pe aripile lor, catre cer, pana pe creasta muntelui. S-au gandit
ca asta este voia lui Dumnezeu, au zidit mai jos, in peretele muntelui, o
capela micuta si au asezat icoana in altar. Acolo sta si astazi,
vegheata de aripile protectoare ale ingerilor ce plutesc in vazduh
deasupra muntilor Crimeei.
Calauza launtrica
Inca
din timpuri biblice, oameni din toate colturile lumii, apartinand
diferitelor religii si culte, au vorbit despre experientele lor legate
de ingeri.
Fie
ca vorbim despre budism, islamism, iudaism sau crestinism, ingerii sunt
considerati fiinte spirituale ale Creatorului, menite sa faca legatura
intre Cer si Pamant. In dialogurile lui Platon, filosoful antic face
adesea referire la existenta unor fiinte care intermediaza o asemenea
comunicare. Conceptul de "daimon" a fost folosit pentru prima data de
Socrate si reprezenta vocea sa interioara care il calauzea, ii oferea
solutii si raspunsuri. "Obisnuitul glas profetic al daimonului l-am
auzit adesea in cursul intregii mele vieti; el mi se impotriveste ori de
cate ori am de gand sa savarsesc ceva nedrept, chiar si in privinte
neinsemnate..." Mai tarziu, Platon a definit "daimonul" ca fiind un fel
de mesager, veriga ce face legatura intre Zei si muritori.
In
crestinism, prin taina botezului, cand omul renaste din apa si din Duh
la viata adevarata in Hristos, fiecare credincios primeste de la
Dumnezeu un inger pazitor, care sa-l ocroteasca si sa-l indrume. Acest
spirit bun il insoteste pe om pretutindeni, pazindu-l si ajutandu-l pe
parcursul intregii sale vieti. Povetele si avertizarile sale se
manifesta in diverse forme, printr-o voce launtrica, ca cea a lui
Socrate, prin vise sau semne menite sa previna omul despre napastele
care se pot abate asupra lui. Dovada stau miile de marturii ale celor
care povestesc ca, in anumite momente, din strafundul sufletului au
auzit o voce care-i avertiza sau ii indruma. Igor Golidberg, un
moscovit, povesteste cum semnele transmise de ingerul sau i-au schimbat
destinul. El s-a numarat printre cei care au scapat cu viata din
tragicul accident aviatic petrecut in vara acestui an. Urmandu-si
instinctul sau poate ascultand de vocea calauzitoare a ingerului, nu s-a
urcat in avionul ce urma sa se prabuseasca. "Aveam bilet pentru avionul
Moscova-Petrozavodsk. Cu o zi inainte de calatorie, mi-a rasarit brusc
in minte ideea ca nu trebuie sa plec. Simteam fizic ca ceva rau se va
intampla. Parca o voce imi soptea ca nu trebuie sa ma urc in avion.
Sotia insa m-a linistit, spunandu-mi ca sunt doar emotii trecatoare si
ca totul va fi bine. Am adormit destul de tarziu si am visat o furtuna
teribila, cu vant cumplit, care m-a tarat si m-a ridicat de la pamant in
cer. Apoi, deodata, am inceput sa cad. M-am sculat transpirat si
ingrozitor de speriat. Mi-am trezit sotia si i-am spus categoric: nu
plecam nicaieri! Dupa doua zile, am auzit la televizor vestea cumplitei
tragedii: aeronava Tu-134, apartinand companiei RusAir, s-a prabusit in
noaptea de luni spre marti, in conditii de ceata densa si vizibilitate
redusa. 44 din cele 52 de persoane aflate la bordul navei si-au pierdut
viata."
Supravietuiri miraculoase
Cei care cred in
puterea lui Dumnezeu ar numi o asemenea intamplare - miracol.
Materialistii, cei care se indoiesc de existenta unei forte
atotputernice, au incercat intotdeauna sa gaseasca o explicatie logica
pentru aceste fenomene.
Astfel,
in 1958, sociologul american James Staunton, dupa ce a analizat peste
doua sute de cazuri de deraieri de trenuri, care avusesera loc in
ultimii 30 de ani, a ajuns la o concluzie tulburatoare. Trenurile al
caror traseu se incheiase tragic erau incarcate doar cu 61% din
capacitatea lor maxima. In timp ce trenurile care ajunsesera cu bine la
destinatie erau mult mai aglomerate, ajungand la cel putin 76% din
capacitatea totala. Rezultatele studiului l-au determinat pe Staunton sa
sustina ca misterioasa diferenta de 15 procente poate fi explicata doar
prin existenta ingerilor, care ii feresc pe oameni de nenorociri.
Sociologul
a supus studiului si persoanele care, prin voia destinului, au scapat
din dezastre naturale, din catastrofe sau situatii extreme. S-a dovedit
ca 85% dintre supravietuitori sunt incredintati ca au fost salvati de
catre ingerul lor pazitor. Este de remarcat ca acesti oameni detin
asemenea convingeri de nestramutat, indiferent de apartenenta lor
religioasa.
Si renumitul scriitor american Stephen King, despre care
se stie ca a fost dintotdeauna preocupat de fenomenele paranormale, a
investigat cazurile supravietuitorilor accidentelor aviatice. Luand ca
exemplu accidentul aviatic care a avut loc pe ruta Denver-Boston, el a
constatat ca de la bordul "avionului fatal" lipseau 16 pasageri.
Interesandu-se de ce acestia nu se aflau in avion, King a descoperit ca
13 calatori predasera biletele chiar inainte de cursa, fara nici o
explicatie, iar ceilalti trei pur si simplu intarziasera. Si asta, in
conditiile in care, in general, intr-o cursa aviatica, se intampla
foarte rar ca oamenii sa soseasca mai tarziu sau sa se razgandeasca in
ultimul moment. In urma studiului sau, Stephen King a prezentat
urmatoarea ipoteza: "Uneori, in subconstientul oamenilor se trezeste un
sistem de alarma. Stramosii nostri aveau acest sistem de avertizare a
pericolului bine pus la punct, astfel ca, spre exemplu, ei cadeau foarte
rar prada animalelor periculoase. Cu timpul, omul a fost supus tot mai
rar la asemenea pericole, iar aceasta capacitate s-a estompat si a
devenit aproape inexistenta. Totusi, o frantura a sistemului s-a
conservat si uneori se manifesta sub forma intuitiei".
Matematicianul
rus Valeri Isakov a fost si el preocupat de asemenea evenimente tragice
din care, ca prin minune, unii oameni au scapat cu viata. El a
continuat munca de cercetare a sociologului american, iar datele culese
vorbesc de la sine. In ultimii 20 de ani, avioanele care s-au prabusit
aveau la bord, in medie, cu 18% mai putini pasageri decat cele a caror
cursa s-a finalizat cu succes. Conform afirmatiilor savantului, aceasta
diferenta nu poate fi o simpla coincidenta, iar singura explicatie ar fi
interventia unei forte divine, atotputernice.
Inger, ingerasul meu
Potrivit
unui studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea din
Texas, Statele Unite, oamenii profund religiosi au mai multe sanse de
supravietuire in situatii critice. Exemplul adus de savanti in sprijinul
acestei ipoteze a fost povestea lui Stan Richardson, care, in mod
uluitor, a scapat nu o data, ci de doua ori,
Manastirea Inkerman
din exploziile de la World Trade Center, din New York.
In
anul 1993 o masina plina cu explozibil a patruns in parcarea subterana a
Turnului de Nord al Centrului Mondial de Comert din New York cu scopul
de a ucide zeci de mii de oameni. Din fericire, planul terorist,
organizat de gruparea Al Qaida, de a darama ambele turnuri a esuat,
soldandu-se cu cateva victime. In urma exploziei, un fum dens, sufocant,
s-a ridicat pana la etajul 93. Curentul electric s-a oprit imediat,
lasand in bezna mii de oameni, iar cei ce se aflau in lifturi au ramas
prinsi ca intr-o capcana, ore in sir. Printre ei era si Stan Richardson.
Liftul cu care cobora a ramas suspendat la etajul 70. Constientizand ca
ceva cumplit s-a intamplat, oamenii din jurul sau au inceput sa strige
dupa ajutor. De pe scari, se auzeau tipetele celor care se aflau in
aceeasi primejdie. Atunci Stan si-a spus in gand: "Doamne, daca vrerea
Ta este ca astazi eu sa nu ajung acasa, asa sa fie. Faca-se voia Ta,
Doamne!". Si dupa 4 ore petrecute in lift, dupa 4 ore in care s-a rugat
neincetat, Stan Richardson a fost salvat.
A doua experienta
tulburatoare a trait-o intre zidurile acelorasi zgarie-nori, in
septembrie 2001. Se afla in biroul sau, in turnul de sud. Avea obiceiul
ca, in fiecare dimineata, cat timp isi bea cafeaua, sa priveasca pe
fereastra, de la inaltimea etajului 77. Dar in acea zi, a avut parte de o
priveliste terifianta: un avion imens se indrepta direct spre el.
"Doamne, sunt fara de putere, ajuta-ma, nu ma lasa!" si, rostind aceste
cuvinte, picioarele l-au manat, conduse de o forta nevazuta, sub
adapostul unui birou masiv. Avionul s-a izbit de cladire, intre etajele
78 si 85.
Povestea lui Stan Richardson a fost traita si de alti
oameni care, printr-o intamplare fericita a sortii, au scapat cu viata
din cumplitele atentate teroriste. Insa experienta lui Stan este
diferita. Pentru ca el a fost salvat numai datorita credintei sale, prin
ingerul Domnului, trimis sa-l ocroteasca.
Ingerul Muntilor Crimeei
Conform
aceluiasi studiu, s-a constatat ca mai multe sanse de salvare in
asemenea imprejurari periculoase au copiii. Ei sunt cei care cred
neconditionat, fara rezerve si in mod firesc, in existenta ingerului ce
le-a fost harazit dupa botez. Simpla lor certitudine ca aripile angelice
ii vor purta departe de pericol ii salveaza din cele mai primejdioase
situatii.
In vara anului 2009, un avion cu ruta Paris-Insulele Comore
s-a prabusit in Oceanul Indian. Din cele 153 de persoane aflate la
bordul navei, singurul supravietuitor a fost o fetita in varsta de 14
ani. Printr-un miracol divin, copilul a reusit sa scape cu numai cateva
contuzii usoare. Ulterior, a povestit ca nu stie cum s-a petrecut totul,
dar deodata s-a trezit in apa, in bezna totala. "Era intuneric in jurul
meu si imi era foarte frig. Simteam cum ma pravalesc intr-un hau. Apoi,
o forta a inceput sa ma impinga in sus si deodata am vazut o lumina
stralucitoare, foarte puternica. Din razele luminoase a coborat un
inger. Stiu sigur ca era ingerul meu. Am crezut ca am murit si am ajuns
in Rai, dar ingerul mi-a spus: "O calatorie lunga si frumoasa te
asteapta. Trebuie sa te intorci!". Si a disparut, lasand in inima mea un
sentiment de tihna si seninatate".
Asemenea cazuri nu sunt
singulare. Sutele de marturii atesta ca ingerii exista, iar copiii
nevinovati ii primesc cu bucurie in sufletul lor mare. Uneori, in
credinta lor de nestramutat, aproape se contopesc cu duhul ce le-a fost
oranduit, transformandu-se ei insisi, dupa moarte, in spirite bune ale
Luminii.
Cantec din Paradis
Clelia Barbieri s-a
nascut in 1847, in Italia, si a murit la varsta de 23 de ani. Scurta sa
viata, desi plina de greutati, este una dintre cele mai frumoase si mai
luminoase existente traite vreodata. O viata angelica. E
Sf. Clelia
a
a infiintat un ordin religios, fiind cea mai tanara fondatoare din
istoria Bisericii Romano-Catolice. In anul 1989, a fost canonizata de
catre Papa Ioan Paul al II-lea.
Clelia a venit pe lume intr-o familie
de oameni foarte saraci din Bologna. Cand avea doar 8 ani, tatal sau,
Giuseppe, moare in timpul epidemiei de holera care, in 1855, a secerat
intreaga Italie. A lasat in urma trei copii, un bunic batran si
neputincios si o mama ce abia reusea sa-i intretina pe toti. Dar Clelia,
desi era o fetita plapanda, a devenit in scurt timp ajutorul de nadejde
al intregii familii, usurandu-i mamei necazurile si alinandu-i
durerile. Inca de atunci, a realizat ca toata blandetea si forta ei, pe
care le oferea mai departe celor dragi, vin de la Bunul Dumnezeu. Fetita
isi petrecea putinul timp liber in rugaciune, multumindu-i Domnului si
ingerului sau pentru dragostea cu care este ocrotita intreaga familie.
Crescuta intr-o atmosfera profund religioasa, ea a invatat de la mama si
preotul ei tot ce se putea despre credinta catolica. La varsta de 14
ani, era atat de implicata in viata religioasa a comunitatii sale,
povatuindu-i pe copii si inspirandu-i pe adulti, incat preotul paroh,
Don Gaetano Guido, i-a incredintat misiunea de a le preda copiilor
invatatura crestina. In biserica, printre picturile ce zugraveau ingeri
si sfinti, Clelia se simtea fericita, ocrotita de Fecioara Maria,
primind in sufletul sau, cu evlavie si bucurie, darul ce-i fusese oferit
cu generozitate: credinta. Anii au trecut si Clelia s-a transformat
intr-o adolescenta ce radia o frumusete si o delicatete angelica. Desi
fusese ceruta in casatorie de mai multi tineri de familie nobila,
alaturi de care traiul ar fi fost poate mai usor, Clelia a ales sa duca o
viata pioasa. Credinta ardea in sufletul sau ca o faclie de nestins si
tanara simtea ca trebuie sa se dedice cu totul misiunii sale, de a-i
ajuta pe oamenii cei saraci si impovarati.
Avea doar 20 de ani cand a
devenit un adevarat lider spiritual pentru tinerele fete ce-i
impartaseau convingerile si idealurile religioase. Impreuna au format
Comunitatea crestina caritabila "Suore Minime dell'Addolorata". A reusit
sa obtina o casuta langa biserica din Le Budrie, Italia, unde, impreuna
cu celelalte surori, a inceput sa organizeze actiuni filantropice
pentru oamenii nevoiasi. Coseau, spalau, calcau, faceau aproape orice
pentru a obtine bani, pe care ii donau cu generozitate. Oamenii o numeau
"Mama", desi Clelia nu avea decat 22 de ani.
Patronul spiritual al
Comunitatii era Sfantul Francisc din Paola, pe care Clelia il venera
pentru viata pioasa traita in asceza si credinta profunda, iar dictonul
preluat de la acelasi sfant era: "Pustnicii nu ii invata pe altii si nu
tin predici: ei tac; si tacand, se deschid pentru vocea lui Dumnezeu".
Hans Memling - "Ingeri muzicali" (sec. XV)
Surorile
Comunitatii, indrumate de Clelia Barbieri, munceau cat era ziua de
lunga, iar noaptea si-o petreceau in rugaciune. Dar trupul firav al
Cleliei a cedat. In 1868, s-a imbolnavit grav de tuberculoza. La un
examen medical, doctorul a descoperit ca purta in jurul trupului, ca
semn de penitenta, un lant cu spini. Desi oamenii credeau ca este un
inger, trimis sa le usureze povara, Clelia se considera nedemna de
dragostea Fecioarei Maria si se pedepsea pentru a-si ispasi pacatele.
Cand boala a istovit-o complet, tintuind-o la pat, preotul a fost chemat
pentru ultima impartasanie. Timp de cateva momente, si-a revenit in
simtiri si, vazandu-si surorile adunate in jurul sau, le-a spus: "De ce
jeliti? Fiti curajoase, caci desi plec in Paradis, voi ramane mereu
alaturi de voi. Nu va voi abandona niciodata!".
La un an dupa moartea
sa, aceasta profetie s-a adeverit. Era in ajunul Craciunului, surorile
Comunitatii pe care o fondase se rugau, cand deodata, alaturi de corul
care slavea nasterea Mantuitorului, s-a auzit vocea angelica a Cleliei.
Canta cu un glas ce nu se putea asemui cu nici unul de pe acest pamant.
"Ne acompaniaza in rugaciuni, in multe limbi ale pamantului. In Italia,
se poate auzi cum se roaga in latina, in Tanzania, acolo unde avem o
misiune de increstinare, se aude in swahili, iar in India in malayalam",
confirma Sora Silvana Magnani, cea care conduce in prezent Congregatia
fondata de Sfanta Clelia, "Suore Minime dell'Addolorata".
De atunci
au trecut mai bine de 140 de ani, dar vocea ei, in ajunul Nasterii
Domnului, se poate auzi clar, limpede si atat de frumos, insotind
cantecele de preamarire a Domnului nostru Iisus Cristos, o voce a unui
inger, o voce din Paradis.
Si daca totusi exista oameni care inca nu
cred in toate aceste miracole, poate ca se vor lasa convinsi si,
intr-una din noptile binecuvantate ale solstitiului de iarna, in ajunul
Craciunului, vor iesi afara si vor privi Cerul. Si daca ochii lor nu vor
vedea, poate ca inima lor va simti ca acolo Sus, in inaltul Cerului,
s-a aprins din nou o Stea. O Stea care straluceste pentru noi, toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu